Zona etnografică Ținutul Covurluiului

Este cuprins între cursurile inferioare ale Prutului și Siretului, acolo unde ele se varsă în Dunăre. Întreg ținutul face parte din aria etnografică a Dunării de Jos, incluzând zonele brăilene, gălățene, tulcene și părțile Bugeacului și bălților de la nordul Dunării, arie reprezentând note comune atât în ceea ce privește ocupațiile, cât și în ce privește locuința, portul și țesăturile.

Împărțirea interioară a Ținutului Covurluiului evidențiază o zonă nordică înaltă de podiș, zona Berești făcând din punct de vedere etnografic legătură cu podișul central moldovenesc - respectiv cu zonele Fălciului și Hușilor, și două zone joasă de câmpie colinară - cea a Tecucilor în nord-vest și cea a câmpiei Covurluiului propriuzis din sud-est.

Zona Berești, cu sate vechi, multe de răzeși (țărani liberi, posesori de pământ în Moldova Evului Mediu), are multe aspecte etnografice interesante însă puțin cercetate, cum ar fi arhitectura din nuiele împletite susținute de furci îngropate în pământ: Cavadinești, Rugineni, Grăpeni (Galați).

În est sunt sate mari, adunate, cu intensă activitate de pescuit tradițional, dată fiind apropierea Prutului și a bălților sale: Jorăști, Corni, Rădești, Bălăbănești, Drăgușeni (Galați).

În vest, au caracter accentuat de așezări răsfirate, lucrul lemnului, din codrii din nemijlocita apropiere, constituind aspectul caracteristic.

Zona de câmpie a Tecucilor, în care notăm și prezența satului Țepu (Galați) - locul de origine al cunoscutului folclorist-etnograf T. Pamfile - are sate mari, înșirate de-a lungul marelui drum, paralele cu cursul Siretului: Barcea, Umbrărești, Ivești, Vultureni, Liești (Galați), în care arhitectura nouă se caracterizează printr-un exuberant decor traforat și colorat. Marea așezare adunată, cu caracter de răsfirare - Cudalbi (Galați) - din inima zonei, nu departe de marginea podișului și a codrilor, este vestită pentru țesăturile sale.

Zona de câmpie a Covurluiului propriu-zis, cu așezări rare așezate la mari distanțe, are în centru vechea așezare agricolă Pechea (Galați), nu departe de fostele moșii ale lui Costache Conachi, Costache Negri, relativ numeroase din satele acestei zone numindu-se „Slobozii” - mărturie a extinderii domeniilor feudale din trecut, încercând să-și procure mână de lucru prin înființarea așezărilor scutite de biruri.

În întreg ținutul s-a constatat prezența mocanilor veniți din așezările pastorale ale Curburii interioare și exterioare a Carpaților, după cum se poate nota și prezența unei populații originare din părțile nordice ale României - bucovineni, probabil la origine maramureșeni - după cum ar sugera numeroasele țesături cu motivul „horei” întâlnite în nordul țării și aici în sudul Moldovei.

În satele de pe malul Prutului, al lacului Brateș, ca și de pe cursul inferior al Siretului, cu o foarte largă luncă, pescuitul și aspectele etnografice ținând mai cu seamă de diversificarea uneltelor pescărești și a ambarcațiunilor de tip monoxil, sunt de un deosebit interes.

Există suficiente note comune întregului Covurluiului, pentru a-l considera drept zonă etnografică unitară. Între aceste note amintim în primul rând arhitectura populară folosind sistemul furcilor.

Bibliografie: G. Stoica, P. Petrescu și M. Bocșe - Dicționar de artă populară