Zona etnografică Dâmbovița

Situată între binele conturate zone ale Muscelului la vest și ale Prahovei la est, zona nu a fost înca clar definită și delimitată, cu toate că există elemente care ar putea servi la o mai precisă caracterizare. Dâmbovița poate fi socotită o unitate complexă în care se pot eventual distinge următoarele subzone:

1. Valea superioară a Ialomiței străbătând versanți sudici ai Bucegilor și Leoatei, cu așezări de crescători de vite având stâne apropiate de cele ale brănenilor, cu al căror port bărbătesc și femeiesc se aseamănă, și cu localități importante între care se numără Moroeni, Pietroșița, Runcu, Pucheni, Malu cu Flori (Dâmbovița).

2. Treapta înaltă a Subcarpaților Ialomiței (continuându-se de fapt până la apa Prahovei) cu așezări ca Pucioasa, Doicești, Voinești, Vârfuri, Bărbulețu (Dâmbovița).

3. O parte din Piemontul Cândești (cea mai mare parte coborând spre Pitești) cu sate vestite, între care Cândești-Deal (Dâmbovița), cu o elegantă arhitectură locală marcată de frumoase stucaturi.

4. Câmpia înaltă a Târgoviștei străbătută de cursurile Dâmboviței la apus și a Ialomiței la răsărit.

5. Câmpia Găieștilor de-a lungul Argeșului la vest.

6. Câmpia Titu cu Dâmbovița ca ax, cu localități precum: Sălcioara, Băleni, Răcari, Slobozia Moară, Tărtășești (Dâmbovița).

Această împărțire aproximativă arată cât de mult ar trebui extinse cercetările etnografice pentru a găsi centrele polarizatoare ale unor forme de viață socială și ale manifestărilor caracteristice unor teritorii încărcate de tradiții culturale.

Așezările din cele 6 zone astfel creionate sunt specifice regiunilor pastorale și pomicole în nord, regiunilor viticole la nivelul Câmpiei Târgoviște - adică răsfirate în principal, ca apoi în câmpie să prezinte caracterele localităților adunate.

---

Bibliografie: G. Stoica, P. Petrescu, M. Bocșe, Dicționar de artă populară, București, 1985