Reguli la masa țăranului Maramureșan
- Emma P.
- 7 aug. 2021
- 3 min de citit
Un repertoriu bogat de reguli, ce țin de eticheta tradițională, s-au statornicit în legătură cu așezatul la masă.
MESELE DE POMANĂ
La mesele de pomană femeile nu aveau voie să se așeze la mesele de la capătul în care stătea preotul, deoarece se zicea că „îs păcătoase ca îs din Eva”, la fel și la Masa Moșilor de pomană, unde satul întreg era prezent (Cupșeni și Costeni), care avea loc a doua zi de Paști.
La această masă fiecare participant, când se așeza, avea obligația să sărute oul roșu și colacul, care le erau dăruite, „că altfeli nu le primesc morțî pă ceie lume” - Magie prin Contact sau Magie Simpatetică.
IMPLICAȚII SOCIALE
STATUT
În fruntea mesei odinioară stăteau bocotanii (oamenii bogați), dar și protipendada (marea boierime) a satului - popa, dascălul și „domnu șef” (șeful de post).
2. VÂRSTĂ
În satele mai conservatoare și mai izolate s-a păstrat până recent tradiția așezării bătrânilor la unele mese, precum cea de la Crăciun, în fruntea mesei. Să nu uităm că bătrânii odinioară conduceau obștea satului și efectuau și judecățile - erau „dătători de legi și de datini”.
3. NEAM
Rudele apropiate, dar și nașii și moașa de botez erau așezați în fruntea mesei.
REGULI LA MASĂ
O serie de reguli, ce țin de aceeași etichetă tradițională, au existat în privința luării meselor.
Nimănui nu-i era permis să-l deranjeze de la masă pe cel ce mănâncă, de unde și proverbul: „Di la masă nici împăratul nu mă scoală”. Dacă cineva este deranjat, se spune: „Lasă-mă să-mi treacă îmbucăturile pă grumaz”.
Dacă boresei (soției) nu-i este îngăduit să stea la masă cu oaspeții, bărbatul trebuie să stea cu ei și să-i îndemne să mănânce. Din băutură trebuie să bea el primul ca să dovedească că nu s-a pus nimic în ea.
În tradiția veche nimeni nu începea să mănânce până nu se făcea semnul crucii cu fața înspre răsărit.
Îndemnul se făcea prin formule de genul: ”Luaț și folosâț din ce-o dat Dumnezo” / „Faceț bine și folosâț” / „Luaț și mâncaț”, etc.
Nu era permis nimănui să lase mâncare în farfurie deoarece se credea că „atâta rău vrea cel care a mâncat, gazdei cât a lăsat în blid”. La fel se crede și despre băutura lăsată în pahar.
Dacă vreun oaspete intra în casă când familia era la masă, se invita și el prin formula: „Placă-vă la masă cu noi”, la care se răspundea: „Folosiț în pace și sănătate”.
Nu era permis a se reproșa găzdoii nimic referitor la calitatea bucatelor. Dacă comesenii erau întrebați: „Vă place/vă plac mâncărurile noastre?”, ei răspundeau: „Ne plac, Doamne, nu ni lua”.
RIDICAREA DE LA MASĂ
Existau prevederi de etichetă și în privința ridicatului de la masă. La mesele de pomană sau Mesele Moșilor nu-i era permis nimănui să se ridice până nu termina și ultimul de mâncat și înainte ca preotul să facă „Mulțămita Mesei”.
Odinioară era îndătinat ca la ridicarea de la masă fiecare să facă semnul crucii către răsărit și să rostească: „Mulțumescu-ț ție, Doamne, că m-ai săturat de trupești și de cele lumești”.
La Masa Moșilor cu satul întreg de la Cupșeni din a doua zi de Paște, fiecare participant trebuia să dea mâna cu grupul asociat care dădea masa, ceea ce ține de coercițiunea socială din cadrul colectivității sătești.
Bibliografie: Memoria Ethnologică, 14-15, 2005
Comments