Mâncarea în mentalitatea colectivă Maramureșană

În cultura populară românească se țese un repertoriu impresionant de obiceiuri, datini, ritualuri și credințe de tot felul. Folclorul Maramureșan în special este foarte bogat în tradiții legate de mesele țărănești.

În acord cu psihologia sa, țăranului Maramureșan i-a plăcut să mănânce și să bea bine, așa cum regăsim și în cântecele populare:

Tăt pălincă și pălincă, Așa zâc mândrele mele,

De gioi până duminică. Ce-oi ave să beu cu ele.

Precum și în proverbele de genul:

„Îi beteag de Joi / Și-ar mânca cât doi”

„Îi beteag de moarte / Și mănâncă cât poate”

Se crede că cine se chinuie să mănânce puțin și își trage de la gură face mare păcat:

„De la Ghio(rghe) a lui Văsoc nu îngrași mâțu cu firimituri de la masă”.

„La cine-i zgârcit la masă cânele i-i hitioan”.

„După mâncarea zgârcitului nu faci bendeu (burtă)”.

Belșugul în bucate este în concepția țăranului maramureșan un dar de la Dumnezeu:

„Când ai masa plină, acela-i dar de la Dumnezo”

În tradiția maramureșană, cine mănâncă, deși este sătul, face mare păcat. Dacă cineva a mâncat prea mult se spune că-i umflat sau ghiftuit ca porcii cei grași sau „o mâncat de-ajunge cu dejitu”. Când cineva vrea să refuze mâncarea spune: „Îs sătul de-ajung cu dejitu”/„Îs sătul până-n grumaz”/„îs umflat ca doba”/„îs ghituit”.

Despre cine mănâncă mult se zice: „bagă-n el ca-n batoză”.

În tradiția maramureșană foametea era o amenințare mare. Țăranul se ruga zilnic pentru a fei ferit de ea. În basmele populare este imaginată ca o femeie urâtă, bătrână, care umblă prin păduri, mănâncă cuptoare și cirezi întregi de vite.

Se crede că „foamea și coconii te scot din casă”. Față de foame, țăranul maramureșan se manifestă și ironic: „cel mai bine-i să dormi flămând”.

---

Bibliografie: Memoria Ethnologică, nr. 14-15, 2005

Fotografie: Pensiunea Soare-n Maramures - Experienta traditionala - Rezerva acum (wildventure.ro)