Mesele țăranului Maramureșan
- Emma P.
- 8 aug. 2021
- 3 min de citit
Mesele țărănești din Maramureș erau odinioară foarte simple și sărace în mâncăruri, rezumându-se la plăcinte, gulaș, fasole scăzută cu carne. În Țara Lăpușului, zonă mai conservatoare, se servește și acum la pomeni gulaș de oaie.
Mesele țărănești erau numeroase și erau de diferite feluri.
CLASIFICARE DUPĂ TIMP
MÂNCAREA DIMINEȚÎ
Destul de consistentă, mâncarea diminețî cuprindea coleșe (mămăligă) cu brânză, lapte acru de oaie, slănină, mâncărușă (papară), etc.
2. GUSTAREA MICĂ
Se lua pe la orele 9-10.
3. GUSTAREA MARE
Se lua între orele 12-14 și era o masă consistentă. Era obligatorie „păzâtura” - adică orice fel de supă sau ciorbă - care cuprindea păstăi, uneori acrite cu mere, sau gulaș, ciorbă de fasole cu rântaș, ciorbă de „picioci” (cartofi) cu rântaș.
4. UJINA
Se lua pe la orele 18.
5. CINA
Cina se credea că este bine să fie mai ușoară că „altfeli te vârpălești în pat toată noaptea”.
CLASIFICARE DUPĂ LUCRU
Aceste mese trebuiau să fie consistente, deoarece se credea că aveai energie pentru lucru altfel.
MASA BUTINARILOR (muncitori forestieri);
MASA ÎMBLĂTITORILOR („a îmblăti” - a bate cu îmblăciul cerealele)
MASA COSAȘILOR;
MASA SECERĂTORILOR;
MASA SĂPĂTORILOR
Etc.
CLASIFICARE DUPĂ OCAZIE - MESELE RITUALE/CEREMONIALE
Cea mai bogată categorie era cea a meselor rituale și ceremoniale, care se luau cu ocazia sărbătorilor și obiceiurilor de peste an, mai importante fiind cele de la Paști, Crăciun, Anul Nou, apoi cele de la unele obiceiuri ocazionale - clăci, zile onomastice, etc. sau legate de obiceiurile din clclul vieții: naștere, nuntă, înmormântare.
Statutul ritualic al acestor mese rezidă în comuniunea alimentară, dar și în intrarea în componența lor a unor alimente rituale, pe care le întâlnim în obiceiurile și religiile multor popoare: carne de miel, lapte, colac, vin, etc.
Preferințele Maramureșanului pentru mesele copioase, mai ales cu ocazia Crăciunului, ne sunt exprimate și în literatura populară, cum ne este înfățișat și în această mulțămire la colindă:
Noapte bună și iertaț Numa coaste și cârnaț, Numa coaste și jumere
Și la anu să ne daț Că merg bine pă grumaz, Și horincă cu mărgele
C-apoi tare bine-or mere.
(Valea Stejarului)
MASA DE LA NUNTA
La mesele de la nunți, înainte de servirea bucatelor, dacă starostele era înzestrat, rostea o orație care se numește „Tărostitul mâncărurilor” sau „Cererea mâncărurilor la socăciță”.
Momentul potenția atmosfera de petrecere și veselie, umorul mergând până la grotesc:
Onorată socăciță, Ai făcut niște tojmaji,
Haide, tu, onpic încoace, Numai cu boii să-i traji.
Ce-ai făcut mie nu-mi place. Mi-ai făcut niște țâpoi,
Cât o roată dinapoi. Încă aieste tote-ar mere,
Mi-ai făcut niște lășcuță, Sunt altele și mai rele.
Să le duci pă tileguță. Mă-nvârtii pe lângă oale,
Le văzui pe tăte goale,
Numa zamă tâlburată,
Carnea din ele mâncată.
(Cupșeni, Lăpuș).
MESELE CETERAȘILOR
La mesele ceterașilor participau muzicanții și prietenii lor. Acestea aveau loc după încheierea manifestării la care au cântat, de regulă a doua zi. Odinioară când cântau pe la nunți și petreceri sau la hora satului tarafurile tradiționale, la Masa Ceterașilor, cânta doar primașul și ceilalți jucau împreună cu gazda la care se organiza.
MASA URSITOARELOR
Din categoria meselor rituale Masa Ursitoarelor era cea mai importantă, fiind evidențiată de o încărcătură ritualică deosebită.
Când femeia este în chinurile facerii, se pune sub o icoană o cană cu lapte, trei pâini, miere sau zahăr și trei lumânări de ceară. Se învelesc toate într-o ștergură. Când femeia face (naște), vin Ursitoarele și ursesc viitorul coconului sau fetei și se ospătează cu bucatele puse pentru ele. Dacă au bucate ursesc de bine. Dacă nu găsesc nimic pus pentru ele blastămă copilul, îi ursesc de rău. Ceea ce rămâne de la ursitoare se dă ca dar ritual la nașa de botez.
Bibliografie: Memoria Ethnologica, 14-15, 2005
Comments