Pricolicii

După spusele autorului Marcel Olinescu, Pricolicii sunt oameni care se pot preface în animale, pe parcursul vieții. Ei sunt deosebiți de Stafii, care numai după moarte au puterea de a se preface.

Cei mai mai mulți aleg să fie pricolici - vrăjitori, care pentru un anumit scop personal, se dau peste cap și se schimbă într-un animal, după voia lor. Scopurile, de obicei, sunt următoarele: să sperie pe cineva (în special copiii), să sece fântânile, să ia mana animalelor, și multe alte fapte rele.

Pricolicii se pot transforma în orice animal, în afară de: porumbel, miel, arici, cerb și rândunică, deoarece aceste animale sunt considerate sfinte. De obicei, pricolicii se schimbă în lup sau câine.

A doua categorie de pricolici sunt cei care nu sunt conștienți că sunt pricolici sau de faptele rele săvârșite. Aceștia sunt pricolicii fără voie - simpli oameni, care, în timpul somnului (lunatecii), se schimbă, inconștient, în animale. Acești oameni ajung în această situație deoarece au fost blestemați în prealabil de un vrăjitor, sau au fost vânduți de mici Necuratului, fie s-au născut în a treia generație tot din fată nemăritată. Pentru aceștia, transformarea în animale este o rușine, un blestem, împotriva căruia nu se poate face nimic.

Folcloristul Tudor Pamfile apreciază că pricolicii sunt „o altă înfățișare a strigoilor” sau „strigoi întrupați în animale” - adică strigoi zoomorfi, niște „fantome de animale”, de obicei având înfățișări de „oameni-lup”. Dimitrie Cantemir spune că termenul de „pricolici” are aceeași semnificație ca cel de „loup garou” la francezi, care au credința fermă că „oamenii se pot schimba în lupi și în alte fiare de pradă și își însușesc atât de mult firea acestora, încât se reped și sfâșie atât oamenii cât și dobitoacele”. Artur Gorovei consideră că pricoliciul este un om mort care iese din mormânt în chip de animal malefic infernal - lup, câine, hienă - pentru a face rău oamenilor. El nu trebuie confundat cu Vârcolacul, care este tot o făptură demonică, jumătate om - jumătate lup. Pricoliciul ar purta fie cap de om pe trup de lup, fie cap de lup pe trup de om. El este un demon al nopții care de obicei se ascunde în răspântii, în păduri neumblate, în locuri pustii, la răscrucea satelor. Oamenii, pentru a se apăra de influența lor distrugătoare, fac vrăji cu o anume iarbă denumită popular „Coada pricoliciului”.

În credința populară se mai crede că anumiți oameni malefici sau lupi, dacă se dau de 3 ori peste cap la ceasul de cumpănă al nopții, se transformă în pricolici, însă dacă sunt dezdemonizați prin practici magice, pot să ducă o viață normală ca om.

---

Bibliografie: M. Olinescu - „Mitologie românească”, Editura SAECULUM VIZUAL, București, 2004; T. Pamfile - „Mitologie românească”, Editura All, 1997; D. Cantemir - „Descriptio Moldaviae”, 1769; A. Gorovei - „Credinți și superstiții ale poporului român”, Academia Română, 1915; J. M. Cristea - ”„Timp” și „sărbătoare”, Obiceiuri și tradiții calendaristice la Români”, Editura CARPATHIA PRESS, 2016.