Despre alun și magie (II) - Contra-solomonarii

Alunul servea și contra solomonarilor. Acest lucru se înfăptuia doar prin puterea omenească, fiind nevoie de un om ce va căpăta calitatea de erou doar după o inițiere. Astfel, omul acesta trebuia să postească 3 ajunuri, și anume: Ajunul Nașterii, Ajunul Sf. Vasile, Ajunul Bobotezei și Sâmbăta cea pe urmă a Postului Mare înainte de Paști.

În ajunul Nașterii și Bobotezei, el ținea post negru, ba chiar fără a bea nimic, până ce nu se însera bine. După înserat, omul se punea după masă - pe care erau așezate diferite bucate în talgere puse fix pe locul unde a stat preotul când a umblat cu icoana sau cu crucea prin sat. Apoi, lua o vărguță de alun în mână și zicea:

Voi solomonarilor Poftim azi de ospătați

Dușmanii creștinilor! Și nimic să nu-mi stricați

Poftim azi la mine-n casă Când va sosi primăvara

Și veți sta l-această masă Nici câmpiile-nflorite

Din bucate veți gusta Nici pânele rodite,

Din bucate veți gusta Nici câmpii cu flori,

Câte sunt pe masa mea. Nici pomi roditori!

După rostire, omul începea a gusta din toate bucatele - din care a gustat și preotul - ținând vărguța de alun în mână. După ce se sătura, se ridica și spunea:

Voi solomonarilor Pe a mea masă

Pe voi astăzi v-am poftit, Nu prea aleasă ;

Pe voi astăzi v-am poftit, Dară lasă

Dar voi nu ați voit Că veți căi orișicând

Ca să vă apropiați De al meu acest cuvânt,

Și cu mine să mâncați Dar atunci a fi târziu

Din bucate N-am păcat a zice...zău!

Înșirate

Se pare că această inițiere poartă, în primă instanță, aparența unei oferte de împăcare sau înțelegere, transformându-se, însă, în următoarea formulă, într-o definitivare a pornirii inițiale de a lupta. Oferta se prezintă ca o ultimă șansă la renegociere pe care, dacă solomonarii nu o respectă, atunci există o scuză și mai bună pentru a continua pe făgașul hotărât.

Odată terminat acest ritual, omul respectiv căpăta rolul de ”contra solomonar” sau ”pietrar”. După cum se poate observa, omul banal primea puterile magice prin intermediul obiectelor și mâncării atinse de preot - considerat persoană în directă legătură cu forțele divine - rostind formula magică, și primind puteri în bagheta sa magică - crenguța de alun.

Astfel, ori de câte ori contra-solomonarul vedea că grindina se apropia de hotar, atunci el mergea acolo; în cazul în care grindina a trecut deja hotarul, atunci acesta ieșea cu vărguța de alun numai până la marginea satului, în contra furtunii și a grindinii și apoi, scoțând mâna dreaptă din mâneca cămeșii și ținând vărguța țintită spre nor, îl amenința cu ea pe solomonarul ce a adus urgia, dând în cruciș din vărguță:

Măi solomonare, măi! Da! Tu mi te-ai fudulit

Dusman sătenilor mei, Și la mine n-ai venit;

În Ajunul Nașterii Deci și-acuma să nu vii

Și-n cel al Bobotezei De ist sat să nu te-apropii

Eu pe tine te-am poftit, Nici de țarinele-nflorite,

Să intri la mine-n casă Nici de pânele rodite,

Să intri la mine-n casă Nici de câmpii cei cu flori,

Să mâncăm dintr-a-mea masă. Nici de pomi roditori,

Dară tu te-ai fudulit Dacă vrei a m-asculta...

Și la mine n-ai venit Iar de nu m-ei asculta,

Amândoi ca să cinăm Vai și-amar de pielea ta!

Din bucate să s-ospătăm Eu din nori te-oi azvârli,

Din bucate Pe pământ te voi izbi

Înșirate Și sub gheață vei pieri,

Pe a mea masă Căci așa i se cuvine,

Nu prea aleasă. La un câne ca și tine...

Iar de-i vre să mă asculți, De culcușul ferelor

Du-te-n codrii cei pustii De-ascunzișul șerpilor,

Și de acolo să nu vii. Iar nu holdele rodite,

Acolo să-ți fie ție Și câmpiile-nflorite,

A ta casă și moșie Ce noi cu sudoare mare

Acolo să zdrâncenezi Le-am adus în astă stare!

Stâncele să despoiezi. Acolo să mi te duci,

Acolo tu s-o arunci De nu vrei să-mi pici aici!

Stâncele să le despici

Solomonarul se poate astfel speria de amenințarea sa și de puterea magică a vărguței și să ducă grindina în alte părți, sau îl poate ignora și atunci, contra-solomonarul, fiind înzestrat cu putere divină, poate îndrepta grindina acolo unde dorește dânsul, cu ajutorul vărguței de alun - cel mai probabil pe ape și câmpii neroditoare - și acolo îl trântește și pe solomonar cu balaurul său cu tot, apoi toată gheața pe dânsul, până ce-l mântuie de zile.

Se zice că unde se vede grămadă de gheață, acolo a pierit solomonarul.