Piaza rea și piaza bună (creaturi mitologice)

PIAZA REA

Atunci când țăranului nu îi mergea bine în viață, având pierderi și evenimente nefericite în repetate rânduri, dădea vina pe Piaza Rea, care s-ar fi încuibat în casa sa. Se credea că Piaza Rea putea risipi avuția omului într-o singură zi. Acest duh, spirit rău al nenorocului se întrupează foarte adesea într-un câine negru, găină care cântă cocoșește și orice animal de casă, chiar și într-un om sau obiect.

Când Piaza Rea se întrupa într-o găină, era obiceiul să i se taie gâtul imediat, cu credința că, prin moartea ei, să nu se adeverească superstiția (cobirea) morții (găina neagră era considerată și semn al morții) și să se alunge astfel primejdia nenorocirii.

Piaza Rea era confundată adesea cu sărăcia, însă cele două se deosebesc prin faptul că Piaza Rea nu include doar sărăcie, ci o întreagă succesiune de întâmplări nefericite.

Atunci când Piaza Rea se întrupează în om, acesta devine „însemnat” sau „deocheat”, care aduc rău celor ce le ies în cale. Acești oameni sunt spânii, roșcații, încrucișații (probabil oamenii cu naționalități mixte), pociții (oamenii desfigurați), și alții.

Alte personalități considerate eligibile pentru a fi posedate de Piaza Rea erau călugării și preoții, cucuvelele și păsările de noapte în general.

Se spune că pentru a scăpa de Piaza Rea, e bine să porți o bucată de frânghie cu care s-a spânzurat cineva.

„Piaza rea poate avea înfăţişarea de şarpe, născându-se dintr-un ou care a slujit drept cuibar”.

„De multe ori trăeşte în chip de câine, ce vine de cine ştie unde sau se naşte la casa unui om, odată cu începutul unui şireag de nenorociri mărunte deocamdată. După o vreme, seara, începe să urle, să se ude pe pereţi şi să se murdărească prin ogradă. Un astfel de cane trebue îndată izgonit sau ucis. Ca Piază rea este bănuit mai ales cânele negru”. „Mâţa neagră poate de asemeni întrupa Piaza rea, ca să aducă pagubă unei case”.   - „Găina care câte odată cântă cocoşeşte care cobeşte, este Piază rea: o astfel de găină se taie, ca prin aceasta să-şi adevereze că a cobit moartea şi răul ei, şi nu al celor din casă. Unul o prinde, se duce în fundul casei şi-o dă de-a tumba. Dacă pică cu coada pe prag, i se taie coada. Dacă pică cu capul, i se taie capul”.  

PIAZA BUNĂ

Dacă, din contră, norocul aducea omului „și pe uși și pe ferestre” tot ce își dorea, pentru o vreme îndelungată, atunci se considera că Piaza Bună sălășluia în casă.

Piaza Bună sau „Chejii cei buni” se întrupează de obicei în animalele de pripas, care se refugiază la casa omului, sau banii găsiți. Piaza Bună poate fi și un om din casă, care are mai mult noroc. Aici observăm o credință care este prezentă în multe religii ale lumii, și anume, credința cum că ceea ce se aseamănă, se atrage, sau se adună la olaltă.

Putem spune că aceste două creaturi mitologice, spirite aflate într-o clasică relație de antagonism, au fost create de omul simplu pentru a justifica situațiile nefericite ale vieții, pentru a găsi un „țap ispășitor”.

„Amintirea poporului încă a şters-o cu totul, sau a contopit-o cu credinţele despre Noroc şi Şarpele de casă. Pomenim aici cânele aducător de noroc - cel ce se pripăşeşte la casa  cuiva şi care nu trebue izgonit, căci făcând altfel, se alungă Norocul de la acea casă, paserea pripăşită pe lângă casa cuiva, care nu trebuie să se taie, vita de pripas, numită şi de colac, sau colăcită, banul de găsit, care se păstrează, însuşi omul străin, pripăşit pe la casa altuia”

---

Bibliografie: M. Olinescu, Mitologie Românească, București, 2004

T. Pamfile, Mitologie Românească vol. I - Dușmani și prieteni ai omului, București, 1916