Moș Martin

Moș Martin este în tradiția românească o personificare a ursului, prăznuit în zilele de Macavei (1 August), Martinii de Toamnă (12-14 Noiembrie), Martinii de Iarnă (1-3 Februarie), Ziua Ursului (2 Februarie) și Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moșii de Florii).

În aceste zile, oamenii evitau să pronunțe cuvântul „urs” sau, dacă era necesar, foloseau alt nume: Moș Martin, Ăl Bătrân, Moșul. În unele medii pastorale, ursul primea de ziua lui o pulpă de vițel (Țara Hațegului).

Trăsăturile care l-au adus în mediul zeilor au fost puterea și ciudata asemănare cu omul (posibilitatea acestuia de a se deplasa biped). La latitudinea geografică a României, urșii se împerechează la sfârșitul verii și începutul toamnei, perioadă când aduc pagube însemnate turmelor de oi, livezilor și prisăcilor. Ziua care deschide ciclul de reproducție al ursului este numită în Calendarul Popular „Împuiatul Urșilor” sau „Macaveiul Urșilor” (1 August). După o perioadă de gestație de aproximativ 7-8 luni, ursoaica fată în condiții grele la începutul lunii Februarie. Românii au marcat acest eveniment în Calendarul Popular printr-o sărbătoare de 3 zile - Martinii de Iarnă (1-3 Februarie). La 2 Februarie, de Ziua Ursului,considerată „ziua când se întâmpină iarna cu primăvara”, când iese ursul din bârlog, se pot face previziuni meteorologice importante.

De asemenea, țăranii știu bine faptul că până la Ziua Ursului, grâul trebuie să fie deja semănat.

Martinii de iarnă, trei la număr, cad întotdeauna 40 de zile după Crăciun, astfel încât cel de mijloc, numit și „Martinul cel Mare”, cade întotdeauna în aceeași zi cu Întâmpinarea Domnului - sărbătoare religioasă importantă.

În tradiția românească, Moș Martin este mai degrabă folositor decât dăunător omului:

- el ar influența în bine Ursitoarele la nașterea copilului;

- noul-născut, uns de moașă cu untură de urs, crește voinic și sănătos (Platforma Luncani, Țara Moților)

- afumat cu păr de urs, copulul se vindecă de „sperietoare”;

- bărbații călcați de urs primăvara scăpau de durerile de spate pe timpul verii;

- măștile de urs întâmpină sufletele dezorientate ale morților în nopțile de priveghi (Ținutul Vrancei);

- se credea că bolile ocolesc copiii botezați cu numele Urs sau pot fi alungate de descântătoare dacă îi este invocat numele:

„Fugi năjit,

Pricăjit,

Că te-ajunge un urs mare,

Cum te-ajunge, cum te stropșește,

Cu ghearele te zgârie,

Cu gura te mănâncă,

[...] "

Notă: adesea, dinții ursului erau purtați ca talisman.

Ursul este o figură a regnului animal atât de importantă și respectată de către tradiția populară românească, încât acesta a căpătat valențe de zeitate și înfățișarea sa este reprezentată în numeroase demonstrații ritualice, cum ar fi Ursul jucat în preajma sărbătorilor, sau măștile reprezentative purtate în alte ritualuri (priveghi, Ținutul Vrancei).

---

Bibliografie: I. Ghinoiu - „Calendatul Țăranului Român, zile și mituri”, Univers Encicopedic Gold, București, 2018; S. Mangiuca - „Călindariu julianu, gregorianu și poporalu românu...cu comentariu pe anul 1882”, Oravița, 1881; A. Olteanu - „Calendarele poporului român”, Editura Paideia, 2000.

Fotografie: John E. Marriott