Portul popular femeiesc din zona Olt (IV)

V. ÎMBRĂCĂMINTEA DE IARNĂ

Până în primele decenii ale sec. al XX-lea, cele mai importante haine de iarnă au fost lucrate din dimie (țesătură groasă din lână; pănură) sau blană de oaie.

În zona Olt, șuba din dimie albă purtată în zilele de sărbătoare sau de dimie seină (de culoare cenușie-roșiatică), pentru zile de lucru, a fost haina cea mai apreciată în sezonul rece. Dimia se țesea în 4 ițe din lână toarsă subțire și răsucită, apoi se dădea în piuă pentru finisaj.

Hainele se lucrau în casă ori se comandau la meșteri specializați în confecționarea lor.

Șubele din județul Olt se încadrează tipurilor răspândite în Oltenia și Muntenia, cu unele note particular-zonale.

1. ȘUBA ALBĂ

a. CROI

Șuba albă are un croi și o decorație simplă, discretă și elegantă, completând armonios ansamblul portului. Spatele și piepții sunt croiți dintr-o lățime de țesătură. Gura se decupează la mijlocul stofei, apoi se despică în două, formând piepții. Pentru a da o linie evazată șubei, se montează 2 clini lungi pe partea interioară a piepților și câte 2 clini de formă trapezoidală lateral, făcând legătura cu spatele. Clinii laterali - fixați până la o distanță de cca. 30 cm de sub braț - sunt completați la partea superioară cu un „petec” - o bucată de stofă dreptunghiulară. Mânecile sunt compuse din câte o lățime de stofă și 2 clini ascuțiți. O bentiță de 3-4 cm montată în jurul „gurii” formează gulerul.

b. ORNAMENTICA

Decorul șubei se realiza prin aplicarea găitanului (șiret) de lână, de culoare bleumarin pe piepți, guler și terminația clinilor laterali; pe marginea poalelor și a manșetelor apar cusături cu lână roșie sau portocalie, formând din loc în loc mici „scântei”.

2. ȘUBA SEINĂ

Șuba seină, croită și decorată întocmai celei albe, se deosebește prin culoarea neagră a găitanului și micile broderii albe, cu forma unor liniuțe, denumite „molii”. Datorită decorului, șuba seină poartă și denumirea de „șubă cu molii”.

3. CORTELUL

În comunele Poboru, Scornicești și Cungrea s-a purtat și o haină din dimie de culoare neagră denumită „cortel”, deosebindu-se de șubă prin decorul executat cu găitan gros de culoare belumarin.

4. COJOCUL

Mai puțin frecvente, cojoacele purtate în zonă provin de la cojocarii olteni sau mărgineni (Mărginimea Sibiului).

a. COJOCUL DE OLT

Cojoacele lucrate în Olt, confecționate din blană de miel alb sau negru, sunt scurte până la talie, deschise în față și fără mâneci. O bentiță îngustă din piele neagră de miel tivește marginile de jur-împrejur. Decorul compus din volute realizate cu „irhă” verde (fâșii subțiri de piele) executate în tehnica „cosoaielor”, formează un chenar pe marginile cojocului. Printre cosoaie și din loc în loc, pe suprafețele rămase albe, se adaugă broderii cu lână policromă în tonuri de roșu, verde și negru.

b. COJOCUL DE MĂRGINIME

Cojoacele lucrate la Sibiu și procurate din târgul de la Drăgășani sunt de tipul celor „ungurenești” - scurte, fără mâneci, cu răscroială ovală la gură, deschise în față. Mici broderii executate cu mătase neagră pe piepți, la buzunare, pe marginile răscroielii de la mână și de la gură, formează un decor sobru și distins, tipic Mărginimii Sibiului.

Notă: În unele sate s-au purtat și „cojoacele” albe cu broderii policrome din lânică, de tipul celor vâlcene, pătrunse tot prin intermediul târgurilor.

5. ÎNCĂLȚĂMINTEA

În sezonul rece, femeile se încălțau cu ciorapi, tusluci și opinci.

a. CIORAPII

Ciorapii sunt lungi până la genunchi, decorați în întregime cu motive geometrice executate cu lână de diferite culori.

b. TUSLUCII

Tuslucii, un fel de cipici, au fost lucrați până în perioada interbelică din lână cu un cârlig gros de lemn, și au forma unor pantofi și talpa dublată cu piele de porc sau de bou. Uneori se croșetau în 2 culori.

După al doilea război mondial au început să se lucreze tusluci din dimie neagră cu aplicații de postav și tighele trase la mașină.

c. OPINCILE

Opincile au fost răspândite deasemenea în toate satele zonei, fiind purtate până înaintea celui de-al doilea război mondial, atât de femei cât și de bărbați. În zona Olt, păincile lucrate din piele de porc sau de bou erau strânse pe picior și cu vârful adus în față. După această dată, opincile au început să fie înlocuite cu ghete și „iminei” - pantofi negri.

Privit în ansamblu, portul femeiesc din zona Olt se detașează de celelalte costume din Oltenia prin următoarele particularități:

- cromatică mai sobră, în care predomină tonurile de albastru, roșu, vișiniu, oranj;

- strălucirea conferită de folosirea amplă a firului de beteală și a mărgelelor policrome.

- Linia elegantă a ansamblului este dată de marama bogat ornamentată, înfășurată în jurul capului;

- Finețea decorului cămășilor;

- Bogăția decorațiilor zăvelcilor;

- Croiul evazat;

- Sobrietatea șubelor.

---

Bibliografie și fotografii: G. Stoica, R. Ilie - „Portul popular din județul Olt”, Comitetul județean de cultură și educație socială OLT, 1981.

Ilustrații: Elena Dinulescu, A.E.Cantemir - „Portul popular românesc”, Editura Meridiane, 1971; www.romanianmuseum.com