Portul popular femeiesc din zona Olt (III)

III. PARTEA INFERIOARĂ

1. ZĂVELCILE

Pe deasupra poalelor, în zona Olt s-au purtat zăvelcile - două țestături de formă dreptunghiulară late de circa 0,60 m și lungi până deasupra ornamentului de pe marginea poalelor, așezate în față și în spate. Denumirile folosite pentru aceste piese diferă în funcție de zonă, folosindu-se uneori concomitent mai multe nume: zăvelcă, catrință, boscea. Termenul de „zăvelcă” se întâlnește în tot județul; cel de „catrință” apare mai rar în zona Slatina, iar cel de „boscea” predomină în Câmpia Romanațiului.

Zăvelcile au pânza țesută în 4 ițe cu urzeală și băteală din lână toarsă cu furca, bine răsucită. Ornamentele geometrice executate în tehnica năvădelii cu bumbac, de culoare mai deschisă decât fondul, dau zăvelcilor o înfățișare dantelată, armonioasă, realizată prin alternanța a 2 culori adiacente.

a. ZĂVELCA VÂNĂTĂ

„Zăvelcile vinete” sunt specifice județului Olt și s-au purtat în toate satele, mai frecvent

într-o zonă care pornește la 3 km de minicipiul Slatina și ajunge până în platforma Cotmeana.

„Zăvelcile vinete” au ornamentele dispuse în benzi verticale delimitate prin linii sau puncte în cruce, executate cu fir argintiu sau cu beteală. Zăvelcile costumului de sărbătoare

ale căror motive sunt dispuse uneori și în diagonală, au la partea inferioară 2 praguri orizontale realizate cu motive similare celor de pe „trup”, delimitate deasemenea prin

cruciulițe din fir de beteală.

b. ZĂVELCA CU PRAGURI

Zăvelca „cu praguri” a fost mai frecventă în satele Curtișoara, Priseaca și Buicești. În

satele Vulturești, Vitomirești și Cungrea predomină zăvelcile cu ornamente din lână policromă țesute cu beteală albă sau galbenă, în formă de cruciulițe, linii drepte sau zig- zag „bătute” pe deasupra. În comunele Scornicești, Poboru și Cungrea, pe lângă zăvelcile cusute cu beteală s-au purtat și zăvelcile cusute cu mărgele colorate la care se păstrează tehnica de alesătură tradițională, numai că, pe deasupra sunt cusute șiruri de mărgele policrome, ca o completare a modelului inițial.

Zăvelcile de acest tip s-au purtat în zona Olt până la primul război mondial, după care au fost înlocuite cu zăvelci ornamentate cu fir metalic subțire, schimbare cauzată de dispariția

vechiului material.

Stânga: zăvelcă roșie cu „prag” orizontal, com. Curtișoara, sf. sec. XIX; Dreapta Sus: Zăvelcă cu brăduț, com. Titulești, încep. sec. XX; Dreapta Jos: Zăvelcă aleasă peste fire, com. Scornicești-Teiuș, sf. sec. XIX.

c. ZĂVELCA DE LUCRU

Zăvelcile costumului de lucru sunt țesute din același material, fără ca în decor să se intervină cu fir de aur, beteală sau lânică industrială.

Costum de lucru

d. CATRINȚA INTERBELICĂ

În perioada interbelică, s-au purtat catrințe de catifea neagră cu broderii executate la

mașină cu lânică policromă, cu fluturi (paiete) și mărgele. Tot în această perioadă, ca o

influență a satelor de ungureni din județul Vâlcea, au pătruns prin intermediul târgurilor de

la Drăgușani și Câmpul Mare, zăvelcile din postav negru, cusute cu mătase și fir de aur, și

chiar și fota de Muscel.

Toate aceste vairații au fost purtate puțin și numai de către categorii restrânse de oameni.

e. ZĂVEALCA DE MIREASĂ

Zăvelcile de mireasă au fost introduse în perioada interbelică. De culoare albă, țesute cu

urzeală și băteală din bumbac, cu motive geometrice sau vegetale dispuse în șiruri verticale executate cu fir subțire de culoare argintie, zăvelcile de mireasă au avut un aport

modern în portul tradițional din zonă, influențat de cultura rochiei de mireasă albă, modernă.

Stânga: Fete în costume cu zăvelci, com. Vulturești și Curtișoara, sec. XX; Dreapta: Costum de sărbătoare compus din: cârpă de borangic, cămașă cu altiță, zăvelci cu beteală.

2. BRÂUL

Pe deasupra zăvelcilor se încingeau betele (brâuri) țesute în război în 2 ițe și alese în dungi verticale, în ochiuri, romburi sau linii șerpuite policrome. Lățimea betelor era de 2-3

cm iar lungimea de 2-3 m, înfășurându-se de câteva ori în jurul taliei.

Femeile în vârstă și cele însărcinate au purtat pe sub zăvelci un brâu lat de 15-20 cm

țesut în 2 ițe, cu urzeală de culoare închisă și băteala în nuanțe asortate, formând dungi

înguste dispuse orizontal. Pe deasupra zăvelcilor se purtau și betele.

IV. PODOABELE

Ansamblul costumului se completa cu diferite podoabe, în funcție de vârstă și starea

socială.

Podoabele lucrate din aur și argint, alamă, aramă sau mărgele au o veche tradiție pe teritoriul județului Olt, așa cum atestă descoperirile arheologice. Explicația pentru preocuparea etern umană de a se împodobi o constituie comportamentul ceremonial, care impune „ceea ce trebuie să poarte” membrii comunității în anumite împrejurări. De aici au izvorât podoabele destinate unor ceremonii, cu precădere pentru marcarea unor evenimente importante din viață (căsătoria, logodna), sau chiar pentru zile festive. Obiceiul de a purta aceste podoabe „efemere” - o floare pusă în coc sau la ureche, mărgele sau alte însemne -

s-a păstrat și s-a transmis în primul rând datorită valorii lor simbolice și nu datorită materialelor

din care sunt făcute.

1. SALBA DIN BANI

Podoaba cea mai de preț purtată în tot județul de către fetele cu stare economică

deosebită a fost salba din bani de aur și argint, iar cele sărace salba din imitații de aramă.

Legătura dintre podoabe și starea economică a proprietarului a fost atât de strânsă, încât

podoaba și banul se confundau, atunci când venea vorba de salbe. Ele reprezentau adevărata avere a familiei, făcând parte din zestrea fetei, și se transmiteau din generație în

generație. Numeroase foi de zestre din sec. al XIX-lea menționează, printre valori, „mahmudele turcești”, „napoleoni”, „poli de aur” ca salbe.

Funcția socială a salbei cu monede de aur a fost aceea de a „diferenția” pe aceea care o

o purta de restul comunității.

2. LEASLA

„Lesle” din mărgele mici policrome înșirate după diferite modele s-au purtat deasemenea

în toate satele județului, până după primul război mondial. Mărgele mărunte, policrome, urzite pe 4-5 fire se înnodau din loc în loc. Modelul se forma din coloritul mărgelelor. Bentița care formează leasla are o lățime de 2-3 cm. Unele lesle se compuneau dintr-o bentiță cu colți triunghiulari, ceea ce le mărește valoarea artistică.

3. CERCEII

Cerceii din monede de aur și argint sau în formă de „verigi” s-au purtat deasemenea în toate zonele județului, făcând parte, ca și salbele, din categoria mărcilor de situație

materială deosebită.

Stânga: zăvelcă cu pomișori, com. Scornicești, începutul sec. XX; Dreapta: Femeie îmbrăcată cu ciupag și poale, com. Vulturești.

Zăvelcă cu beteală și fluturi (paiete), com. Curtișoara, sec. XIX.

Femeie în costum compus din: cârpă de borangic, cămașă cu mărgele, zăvelcă albastră cu beteală, com. Scornicești, încep. sec. XX.

Stânga: femeie în costum cu zăvelci, com. Scornicești-Teiuș, sec. XX; Dreapta: femeie în costum cu zăvelci, com. Vulturești, încep. sec. XX.

Stânga: tânără în costum de mireasă, com. Vulturești, sec. XX; Dreapta: cămașă încrețită la gât, bete și zăvelci, com. Vulturești, începutul sec. al XX.

---

Bibliografie și fotografii: G. Stoica, R. Ilie - „Portul popular din județul Olt”, Comitetul județean de cultură și educație socialistă OLT, 1981.

Ilustrație de Elena Dinulescu, din cartea de A.E.Cantemir - „Portul popular românesc”, 1971.