Portul popular bărbătesc din zona Olt (I)

Bărbat cu pălărie de pai, com. Curtișoara

Mai simplu și incomparabil mai puțin supus fluctuațiilor modei, se încadrează în topul de port cu cioareci din dimie albă și cămașă scurtă până deasupra genunchilor strânsă în chimir sau brâu.

Sus: bărbat cu pălărie de postav, com. Vulturești;

Jos: bărbat cu căciulă din blană neagră, com. Dobroteasa.

I. GĂTEALA CAPULUI

1. PIEPTĂNĂTURA

Pieptănăturile bărbaților, fără semnificțiile celor femeiești, se diferențiază după vârstă. Băieții până la 12 ani poartă părul scurt până în dreptul urechilor, pieptănat fără cărare; după această vârstă, părul se piaptănă cu cărare într-o parte și se tunde mai scurt.

Până la începutul sec. al XX-lea bărbații în vârstă de peste 50-60 de ani aveau „plete” - păr lung acoperind urechile - tuns drept împrejurul capului și peptănat cu cărare într-o parte.

2. ACOPERĂMÂNTUL

Acoperitorile de cap folosite după sezon au fost pălăria din postav sau pai și căciula.

a. PĂLĂRIA DIN PAI

Pălăria din pai face parte din costumul de vară și este lucrată din paie de grâu sau de orz.

Paiele se culegeau când grâul era aproape copt, înainte de secere, și se legau în mănunchiuri, apoi se păstrau în podurile caselor. În timpul iernii, bărbații împleteau pălăriile necesare familiei. Pentru o singură pălărie se foloseau între 400-600 fire de paie împletite în 4, 6 sau 9 șuvițe.

Benzile împletite se montau numai de anumiți oameni din sat, capabili să dea pălăriei forma și dimensiunile necesare.

Calota avea formă rotundă, iar lărgimea borurilor era determinată de vârsta persoanei care o purta: 7-10 cm pentru tineri, 6-7 cm pentru vârstnici. Pălăria avea și o „cordea”, din paie împletite sau din postav procurat din comerț.

b. PĂLĂRIA DE POSTAV

Pălăria de postav era folosită la sărbători și a început să se poarte doar după 1920. Avea fundul rotund, pliat în interior, cu boruri late de 6-9 cm.

c. CĂCIULA

Căciula din blană de miel negru face parte din costumul bătrânesc de iarnă, fiind

purtată fără excepție în toate satele.

În zona Olt, forma căciulii este „țuguiată”, cu vârful înalt format din 4 clini, îndoit într-o

parte sau băgat înspre interior.

II. CĂMAȘA

Cămașa bărbătească din zona Olt se încadrează celor 2 tipuri principale întâlnite în toată țara: cămașa dreaptă și cămașa cu platcă.

1. CĂMAȘA DREAPTĂ

Cămașa dreaptă are spatele și fața croite dintr-o singură foaie de pânză, mânecile

compuse dintr-o lățime de pânză racordate la „trup”. Sub braț se adaugă câte un clin

de o parte și de alta, și broșchița, pentru a-i da lărgimea necesară. Gulerul drept, lat de 6

cm, este legat cu 2 ciucuri. Lungimea cămășii este potrivită - până deasupra genunchilor.

2. CĂMAȘA CU PLATCĂ

Cămașa cu platcă apare în costumul din zonă în ultimele decenii ale sec. al XIX-lea.

Cămașa are platca pe umeri, iar fața și spatele sunt prinse de ea cu o încrețitură. Gura

cămășii este adâncă, cu gulerul de forma unei bentițe, ca și la cămașa dreaptă. Mâneca,

compusă dintr-o lățime de pânză sau dintr-o foaie și jumătate, se strânge la încheietură

într-o manșetă lată de 3-4 cm. Sub braț se adaugă 2 clini și un „petec”. Lungimea cămă-

-șii este identică cu cea a cămășii drepte.

3. CĂMAȘA DE LUCRU

Înaintea primului război mondial, cămășile bărbătești de lucru au fost confecționate și din pânză de in.

Pânza cămășii bărbătești din zona Olt este țesută din bumbac și uneori, la cămășile de

muncă, din cânepă cu bumbac. Pentru ținuta de sărbătoare s-a folosit firul de bumbac creț

sau chiar borangic cu bumbac. În perioada interbelică, cămașa era confecționată din

marchizet. La acest tip de cămașă, decorul cusut este policrom.

Foile din care se compune cămașa bărbătească sunt unite pe dos cu o cusătură executată

peste muchia pânzei sau în urma acului. Cheița cu rol decorativ apare mai rar.

ORNAMENTICA

Ornamentele cusute sau alese în război cu arnici sau mătase albă sunt dispuse cu discreție

pe piept, platcă, guler, manșetă sau marginea mânecii și la poale. În mod frecvent, decorația de la mâneci și de la poale constă dintr-un model lucrat în șabac și o mică dantelă croșetată,

formând „colțișori” sau „moțorei”.

Din punct de vedere al tehnicilor de decorare, în zona Olt se întâlnesc mai multe tipuri de cămăși bărbătești:

- cămașa aleasă în război;

- cămașa cusută în punct românesc;

- cămașa cusută „la fir”;

- cămașa cusută cu șabace.

Notă: Toate aceste tehnici de cusături s-au folosit la ambele tipuri de cămăși specifice zonei.