Portul bărbătesc din Țara Hațegului (II)

Portului bărbătesc din Țara Hațegului îi lipsea eleganța sobră a portului poienăresc și varietatea și bogăția decorativă a celui bănățean. Simplu și practic, dar totuși armonios, datorită materialelor folosite.

Vorbim despre îmbrăcămintea unor foști iobagi, cu o viață grea, istovitoare. Acest port este caracterizat de sobrietatea croiului, de coloritul natural, de surul potolit al pănurii de lână și structura materiilor prime, pânza țesută la război, în casă, și mai ales, acea pânză de-a groasă, folosită pentru îmbrăcămintea de lucru. Trăsăturile tipice portului bărbătesc din Țara Hațegului au fost cureaua lată și pălăria cu boruri extrem de largi, elemente ce dominau ansamblul portului prin mărimea lor exagerată și contrastul subliniat între acestea și fondul alb al îmbrăcămintei de pânză și pănură de lână sură.

1. GĂTEALA CAPULUI

În partea de nord-vest a bazinului de la Hațeg, pieptănătura cu chici, din vremea iobagilor, mai era păstrată doar în câteva sate izolate (Meria, Lunca Cernii de Jos și de Sus) și doar de către bătrâni, încă multă vreme. Chiar și după întâiul război mondial, cei tineri se tundeau lăsându-și păr pe frunte, iar cei de la 30 de ani în sus, deși erau tunși pe creștet, lăsau de jur împrejur o cunună de păr. Cei mai vârstnici, de la 50 de ani în sus, purtau părul lung, până la umeri.

Înainte de primul război mondial, în bazinul Hațeg, bărbații purtau pălării cu margini excepțional de late, care cu timpul au devenit mai potrivite. Mai târziu, tinerii au început să poarte pălării cu boruri înguste. Acest port al pălăriilor cu boruri late este cu atât mai surprinzător, cu cât vecinii de la apus - bănățenii, și cei de la nord - pădurenii, purtau pălării cu margini răsfrânte, iar vecinii de la răsărit - poienarii, cu boruri extrem de înguste.

Pălăriile cu boruri extrem de largi s-au purtat și în Slovacia, în Tirol și la croații de-a lungul litoralului adriatic și Savei. Ele au fost la modă în Europa Centrală chiar și în epoca feudală.

Ele au avut un rol social, precum și unul simbolic, fiind nu numai un simbol al bărbăției, dar și un drept al claselor exploatatoare. Purtarea lor, în anumite epoci, a constituit un drept exclusiv al statuturilor privilegiate. Pătrunderea acestor pălării în portul de la țară poate fi deci considerată nu doar un aspect al modei, dar și o tentativă de a anihila acest simbol al claselor privilegiate și o tendință de emancipare de sub restricțiile impuse lor.

Pe de altă parte, este cunoscut faptul că pălăria cu boruri late a fost purtată în a doua jumătate al secolului XIX, unde probabil și-a avut și originea.

Iarna bărbații purtau căița laie - o căciulă neagră din blană de miel cu fundul lat.

O piesă arhaică din acest ținut a fost și cășula. Gluga aceasta era făcută din pănură de lână și avea la partea de jos motive țesute la război sau chiar cusute de mână cu bumbac colorat și cu ciucuri la capăt. Era purtată atât de bărbați cât și de femei, având o dublă întrebuințare: pe timp ploios sau cu ninsoare era purtată pe cap, iar la drum avea rolul unei straițe (ca o geantă) agățată cu baierele ei de gât sau atârnată de umeri.

Notă: se observă asemănarea între îmbrăcămintea dacilor de pe Columna lui Traian și portul glugii din Țara Hațegului.

2. CĂMEȘA

Este lungă până la genunchi și uneori până sub genunchi. Pentru sărbători, se purtau cele făcute din pânză de-a subțire, iar pentru lucru cele din pânză de-a groasă și cu pumnași (manșete) la mânecă. La cei tineri, gulerul, gura cămeșii și pumnașii erau împodobiți cu pui negri de arnici, iar la cei trecuți de 40 de ani cu pui albi de bumbac. Uneori, la guler și la gură, cămeșile aveau motive albe, iar pumnașii motive vinăte și negre (Răchitova).

În față, la mijlocul ei, cămeșa avea un M cusut cu ață neagră, iar în spate, tot la mijloc, un M cusut cu ață albă, căruia i se zice clin. Acest M nu este altceva decât așa-numit barbur, atât de caracteristic pentru cămașa jienilor, mărginenilor din jurul Sibiului și mocanilor din Munții Apuseni.

La Valea Dâljii, bărbații de până la 30-40 de ani purtau cămăși cu pui negri la guler și pumnași doar, iar cei de peste 40 de ani aveau puii făuriți cu alb și cu negru.

3. PICIOARE

Vara se purtau izmenele largi și iarna, sau când era răcoare, cioarecii sau șoarecii strâmți din lână albă. La cei tineri, pe marginea de jos, izmenele aveau cipță, șipță (dantelă), iar deasupra, la glezne, ele erau legate cu curele numite trăgătoare (pl. trăgători), cură (Peșteana), curea, cataramă (Ostrov).

4. BRÂU

Pe talie, bărbații se încingeau cu o curea lată, cu două sau trei cătărame mari în față, în care își țineau banii, hârtiile de valoare, etc. În unele locuri (Valea Dâljii), feciorii și bărbații au cure cu bumbi sau, cum se mai zicea, bugărie cu bumbi, iar bătrânii se încingeau cu un brâu sau un șerpari lat de piele. Acestei curele late i se zicea și brâu (Ohaba Sibișel). Bărbații se mai încingeau și cu o cingătoare, țesută din lână colorată (Peșteana). Cu 110 ani în urmă, aceste curele atingeau și lățimea de 20-25 cm.

5. HAINE GROASE

Pe timp răcoros se purtau pieptarii cu gură (pronunțat kieptari în Valea Dâljii) sau pieptari înfundat, iar iarna un cojocuț cu mâneci, care acoperea trupul până la coapse (Peșteana). Același laibăr de tip pădurenesc, scurt până la genunchi, fără mâneci, din pănură de lână, pe care îl poartă femeile la Meria, îl poartă și bărbații, ceea ce constituie încă o dovadă a faptului că Meria a fost o zonă de legătură între Țara Hațegului și Ținutul Pădurenilor.

Iarna și toamna bărbații se îmbrăcau cu cele două piese caracteristice acestei zone - laibărul și șuba, ambele croite din pănură de lână - numită în graiul popular șubă ori șoareci. Șuba este mai lungă decât laibărul - până la glezne, și are clini în cele două părți de la subsuori.

Aceste două piese vestimentare au o deosebită împortanță, fiind singurele piese din portul bărbătesc din această regiune ce erau ornamentate cu găitane într-o atât de mare bogăție de culori și motive, ca, poate, nicăieri în altă parte.

În Peșteana, situată spre nord de linia ferată, se purta laibăr de culoare albă și neagră; pe marginile sale, la guler, piept și mâneci avea bârnașe roibă (ruginiu închis), pestriț (roșu cu galben) și vânăt cu sârmă albă, roibă (brun-ruginiu) și cu șipță (dantelă). De la 40 de ani în sus, se purta numai laibăr alb cu șinor (găitane) negru și alb pe la margini.

Șuba a fost întotdeauna albă și chindisită la guler, piept, clinurile de la subsuori și la mânecă - cu șinoară. Cei tineri, până la 30 de ani, o purtau cu șinoară negru și roșu. La mânecă și la clinuri, din loc în loc, se mai puneau și pupuri făcute din o linie ondulată cu o mică floare, ca un trifoi. Cei mai în vârstă aveau doar 2 șinoare - neagră la marginea dinafară și albă la cea dinăuntru. Șuba este fie îmbăierită - când se poartă pe umeri - sau îmbrăcată pe mâneci.

În Hățăjel, comună vecină cu Peșteana, au fost chiar 3 categorii de laibăre, după etate:

1. pentru juni - bogat ornamentat cu șinoare și bârnași de cele mai diferite culori și motive: șinor negru, brășire pestrițe, viorint (liliaceu), și șinor negru încolășit, șinor cu cotituri (ondulat);

2. pentru cei de mijloc - oramentat cu bârnași negru, viorint, ca floare persecului cu colășei de șinor negru, bărnași de floarea persecului, bârnași negru;

3. pentru bâtrân - doar șinor negru sau alb și negru pe la margini.

Șuba:

1. tinerească - cu pui negri, cu roșu și cu șipță (dantelă) pe la margini sau, mai precis, șinor negru și roșu, pișerău (cruciulițe culcate), cu floarea persecului și șipță (dantelă);

2. pentru „hăi mijlocași” - cu șinor alb și negru, pui negri cu roșu;

3. bătrânească - șinor alb, negru și pui negri cu mohorât (brun-ruginiu).

Bătrânii mai purtau și cojoc bătrânesc din blană de oaie fără pui.

Laibărul era croit din 5 bucăți de pănură de șubă:

1 stan - la spate și în față era croit dintr-o singură bucată și la mijloc cu o bucată rotundă, tăiată pentru cap și grumaz

2 clinuri pentru subsuori

2 bucăți pentru mâneci

În Răchitova, laibărele erau decorate astfel:

1. pentru juni - bârnașii au fost mai mult de culoare roșie

2. pentru bătrâni - bârnași de culori închise.

Croiul șubii diferea de cel al laibărului prin faptul că în față șuba avea aripi adăugate la stan, iar la subsuori, în afară de clini, mai avea, în partea de sus, o broșchiță bogat ornamentată cu găitane pe de-a lungul cusăturii.

Șuba lungă a fost purtată doar de cei bătrâni, cu timpul fiind și ea părăsită și înlocuită cu laibărele, mai scurte.

În Lunca Cernii, situată într-o vale mai izolată, șuba albă, chindisită pe la margini, s-a păstrat până mai târziu:

1. pentru tineri - cu negru - rugiță (ruginiu) - vânăt împletit cu rugiță - rugiță;

2. pentru bătrâni - cu negru - roibat - vânăt cu roibat - roibat.

La Cârnești și în celelalte salte dinspre sud de linia ferată, tinerii au purtat laibăr negru cu pui și cu șinoare roșii pe la margini și șubă albă cu bârnași negri ;

în comuna învecinată, Unciuc, tinerii au purtat mai mult laibăr negru cu bârnași de culoare negru - roiban - negru, iar bătrânii mai mult șuba cu bârnași negru - alb - negru.

La Ostrov, tinerii au purtat laibăr cu bârnași: roșu - galben - vânăt, iar în zilele de odihnă purtau și ei șuba albă ; bătrânii au avut laibăr alb, cu bârnași: negru - roibă - negru ; iarna și în zilele de sărbătoare, șuba albă și șinor cu colași (colaci).

Observație: portul se schimbă după comună, etate și ocazii.

În Valea Dâljii - un sat mai izolat de sub poalele Retezatului, cu multe izvoare și pive pentru șube - a existat o mare varietate:

1. tinerii - laibăr negru cu bârnași: roșu - mogozin (culoare ca floarea piersicului) ; întâiul bârnași: roșu - mogozin sau robain deschis ; al doilea bârnași: verde ori primbură - panglică verde - mogozin închis ; al treilea bârnași: mogozin ori roiban închis.

2. bâtrâni (de la 30 de ani în sus) - la lucru s-a purtat laibărul alb la margini cu 3 bârnași: negru - roșu roibă (roiban deschis) - negru. Șuba albă au îmbrăcat-o doar cei de la 30 de ani în sus decorată la fel ca și laibărul ; șuba neagră era fără bârnași.

În Ohaba Sibișel:

1. cei tineri - au purtat mai mult laibăr negru, cu bârnași la margini: vânătoriu (vânăt închis) împletit cu roibă verde cu mogozin - vânătoriu cu roibă - șipță (mai spre interior) ; șubă albă cu bârnași: negru - roiban - negru pe la partea interioară a aripii, cu pui de bârnași negri, împestrițați cu roiban, spre marginea interioară cu cipță neagră ori pișerău.

2. cei de vârstă mijlocie (30-40 de ani) - laibăr alb cu bârnași: negru - roibă - negru pe la guler și margini ; șuba era la fel ca la cei mai tineri.

3. cei bâtrăni - laibăr alb fără bârnași și șubă albă cu bârnași alb - negru.

Șuba neagră s-a purtat mai rar.

6. ÎNCĂLȚĂMINTE

Picioarele și le încălțau cu obiele și peste ele cu toloboni din pănură de lână. Primăvara, pe ploaie, se purta și obială din piele de oaie - numită plotoj - folosită cu păr cu tot (Meria). În satele dinspre sud de linia ferată se purtau colțuni și opinci cu gurzui. Colțunii se făceau din lână și urzăluță - fir de lână cumpărat din comerț (Valea Dâljii). În unele locuri, cum ar fi la Ohaba Sibișel, numai feciorii purtau de sărbători colțuni în opinci.

În afară de aceste piese enumerate mai sus, existau și piesele legate de viața pastorală, ca apărătoare de ploi și frig - cojocul strămoșesc și iepengea impermeabilă (adusă aici, probabil, de ciobanii mărgineni transhumanți, din balta Dunării, numele arătând vădita influență balcanică).

PORTUL BĂRBĂTESC DIN VESTUL BAZINULUI HAȚEG

Portul bărbătesc prezenta și el, aici, vădite influențe bănățene.

1. CĂMEȘA

Lungă până pe sub genunchi, era, la cei tineri, cu guler înalt, plin de motive și ulșele, okiuri (cusătură în ajur), părțile îmbinate pretutindeni cu cheie (cusătură măruntă ce leagă piesele necusute laolaltă). Gulerul era prins cu ciocănel sau șocănel cusut cu arnici negru de corpul cămășii. Gura de la pieptul cămășii și mâneca cu pumnași sunt cusute cu ață albă, cu albiu și cu tăietură (ajur).

2. PICIOARELE

Izmenele, la cei tineri, aveau șocoț.

3. HAINE GROASE

Peste cămașă se purta brășire de lână, iar bătrânii au purtat curea sau proșcă de piele lată de o șchioapă - un fel de laibăr de lână ca un pieptar.

Iarna s-a purtat și aici șubă săină de lână. Se mai purta cojocul alb, până în pământ.

4. GĂTEALA CAPULUI

Iarna se purta căciula bănățeană, cu vârful aplecat.

5. ÎNCĂLȚĂMINTEA

În picioare se purtau opinși și obele de lână, având sus o vargă - o dungă neagră și una roșie.

PORTUL BĂRBĂTESC ÎN SATELE DIN COLȚUL DE VEST AL BAZINULUI HAȚEG

Portul bărbătesc din satele din această parte a bazinului de la Hațeg a păstrat mai multe piese comune cu portul caracteristic Țării Hațegului.

1. GĂTEALA CAPULUI

Bătrânii au purtat aceeași pieptănătură caracteristică Țării Hațegului - păr lung până la umeri sau cică-mpletită, mai demult. Vara se purta pălărie rumâniască cu gardină lată de-o palmă, și iarna căiță cu fundul lat, tipic Țării Hațegului, albă și laie (neagră) nedirese, cum tragi pielea de pe miel.

2. CĂMEȘA

Pentru lucru și de toate zilele se purta cămieșă de cânepă cu guler fără pui, lungă până mai jos de genunchi. Pe vremuri, mâneca nu avea pumnași și se purta îndoită la mână. De sărbători se purtau și aici, ca în zona din vest de la Bazinul Hațeg, cămeși cu guler înalt și cu pui și pumnași la mâneci.

3. PICIOARE

Vara, la lucru, se purtau izmenele din pânză de-a groasă, legate cu curele pe sub genunchi, iar mai demult, în loc de curele, cu ață de păr de capră. Când era frig purtau cioareși croiți românește cu gizdă înainte, unde își băgau mâinile și cu brăcinari, mai demult din piele de vacă.

4. BRÂUL

La mijloc purtau curele, late de două palme, cumpărate de la târguri, la Hațeg, Pui și Hunedoara, confecționate de curelarii din Hațeg.

5. ÎNCĂLȚĂMINTEA

În picioare se purtau obiele albe de lână, dar și colțuni cusuți și lungi, pe care îî trăgeau în picioare, ca și femeile. Opincile cu gurgui, mai demult nedirese - adică netăbăcite - din piele de vacă, se legau, și aici, cu ață de păr de capră.

6. HAINE GROASE

Iarna îmbrăcau aceeași șubă ca pretutindeni în Țara Hațegului - cu clini la subsuori și bârnași alb - negru pe la margini. Când nu era ger și în zilele de lucru, purtau laibărul, care era ceva mai scurt. De obicei, aveau două șube - una nouă pentru duminici și una veche pentru zilele de lucru.

În zilele geroase luau în cârcă (în spate) cojocu mic - așa se zicea pieptarului alb din piele nedireasă - înfundat și fără pui. Pieptarele cu pui au pătruns mai târziu aici, de pe la târguri.

Se cunoșteau două categorii de cojoace - unul scurt până la brâu și cu mâneci, numit cojocuță de-a mică, și cojocul cel lung, pe care îl îmbrăcau la sărbători.

Și aici se purta cășula (gluga), ca și în restul bazinului de la Hațeg, însă aici a reprezentat o mai mare importanță și a fost întrebuințată mai mult, unde și decorul și-a atins maximul potențial.

Bibliografie: Romulus Vuia; Fotografie: Romulus Vuia.