Mesele tradiționale din Țara Codrului

În trecut, oamenii erau dependenți de natură și de ce le oferea aceasta, folosind, pe cât posibil, fiecare parte a produsului alimentar, atât pentru hrană, cât și drept leac. De remarcat este simplitatea rețetelor și creativitatea cu care străbunii noștri își improvizau mese gustoase și sățioase, chiar și în vremuri vitrege. Pentru țăranul român, hrana era o binecuvântare și o plăcere dumnezeiască. De la sămânță și până la fruct, omul o îngrijea și o creștea, implicând tot timpul, energia și gândurile sale pozitive.

În Țara Codrului, dimineața se mânca mămăligă cu brânză, cu lapte sau se făcea „îngroșală”: se pune un pic de lapte acru și lapte dulce, având grijă să nu fie prea acru, amestecându-se apoi cu făină de porumb, rezultând un fel de ciulama: „și e bună d-emnicată îngroșala. Păstă ie se puneu vo 2 linguri de smântână”. Se mai mâncau ouă, laște (tăiței) în brânză, resteuță-n lapte (romburi mici din aluat de tăiței), etc.

La amniazăț (amiază), femeile duceau de mâncare de obicei la oamenii care erau la lucrul câmpului. Mâncarea se punea în hârboaie (vase din lut smălțuite și decorate cu flori), și apoi într-o peteică (un fel de geantă din împletitură din ață). Se duceau ciorbe, fasole pă pticior de porc, fasole gătată cu smântână, carne cu pireu, cartofi gătați, ciorbă de varză, plăcinte, pancove sau ciurigăi din aluat nedospit, clătite sau scoverzi, liptii (lipii). Lipt-iile se pun cu linguroiul în lespidea înfierbântată și când se făcea pe deasupra, trebuia întoarsă.

Seara, la cină, fie se mânca ce rămânea de la amniazăț, fie se mai făceau resteuță-n lapte sau laște cu brânză. Când erau mai multe guri de hrănit sau musafiri, se făceau și sarmale.

În anumite perioade, în această zonă, mălaiul era alimentul de bază, nu grâul. Se făcea pâine de mălai la cuptor, doar la Paști și la Crăciun se făcea pâine din grâu.

MĂLAI ÎN CUPTOR

„Să puneu pă vatră frunze de porumb și pe ele să punea aluat făcut din mălai. Să prăjea mălaiu și era bun așa cald. Pâine de mălai să mai mânca cu lapt'e, cu slănină. Când făceam pâine de mălai, prima dată să opărea cu apă fierbinte făina de porumb. După ce se răcea un pic, să făcea aluatul într-un lighean sau covată și se lăsa la dospit. Să punea apoi ori pă tepșă (tavă din tablă) ori pă frunze.”

MOARE (ZEAMĂ DE VARZĂ) ÎNGROȘATĂ

Iarna, codrenii mâncau și moare îngroștă. Se făcea un rântaș: se prăjește în unsoare ceapă cu condimente - piper și poprică (ardei), după care se adaugă apă, se pun câteva linguri de făină (4-5 linguri, după câtă cantitate de mâncare se dorește), având grijă să nu se prăjească prea tare, numai foarte puțin. Apoi se pune iar apă și un pic de moare (zeamă de varză), dar nu multă pentru că devine prea acră. La sfârșit se adaugă puțin chimen. Țăranii o lungeau cât doreau, adăugând apă, după preferința consistenței și cantității. Se garnisea și cu varză murată tocată și se servea alături de pâinea din mălai.

Tot iarna, mai ales în vremurile foarte îndepărtate, se mâncau „grăunță fierte” cu zahăr, dacă avea omul. Această mâncare era la ordinea zilei.

De Crăciun se mâncau sarmale, cârnaț, caltaboș, supă, prăjituri, cozonac.

LAPTE DE-A CRĂCIUNULUI

Considerată o mâncare ușoară față de mâncărurile grele ale Crăciunului, aceasta se făcea exclusiv din produse lactate.

„Să scoace laptile acru, se încălzește on pic, să sloboade zăru di pă el și să pune lapte dulce pă el și smântână. Să ține într-un hârboi de lut.”