Porumbacu de Sus, Țara Fărărașului - organizare teritorială și așezare

TIPUL DE AȘEZARE

Porumbacu de Sus, conform tradiției locale, este așezarea unei populații venită din alte părți. Structura adunată a așezării satului s-ar putea explica prin ipoteza că stabilirea în aceste locuri nu a atras modificări esențiale în organizarea și structura noului sat, față de localitatea de baștină. În consecință, așa cum primii locuitori s-ar părea că au încercat la început să-și continue pe noul amplasament viața de agricultori, ei nu ar fi părăsit nici structura adunată, cu gospodării adunate asemănătoare cu aceea a puternicelor așezări agricole din Țara Făgărașului.

ORGANIZAREA TERITORIALĂ

Unitatea de compoziție a vetrei, ca rezultat al unui proces evolutiv influențat, cu precădere de împrejurimile în care a luat ființă satul și de modul de viață al populației este asemănător cu al tuturor satelor din Țara Oltului (Țara Făgărașului).

Folosirea cât mai rațională a terenurilor de care dispuneau și obligația economisirii spațiului, atât de restrâns din cauza pădurilor, au fost elemente hotărâtoare care au dus la dezvoltarea unei așezări cu o vatră cât mai adunată. Curțile s-au înșirat unele lângă altele, iar în spate s-au format grădinile în care erau plantați pomi fructiferi.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, satul și-a extins vatra. Curțile și grădinile au devenit mai mari. Așa se explică faptul că în prezent găsim pe fiecare stradă câte 2-3 gospodării alăturate, proprietarii fiind frați sau veri primari.

ORGANIZAREA GOSPODĂRIEI

Tipul de gospodărie de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea avea casele din lemn, acoperite cu paie, la fel ca și anexele - grajdurile, șura și șoprul. Grajdurile și șura formau întotdeauna o singură clădire.

Casele erau așezate la stradă, iar grajdurile pe partea dreaptă în gospodărie, la o distanță de cca. 10-15 m de casă. Casa de locuit și anexa compusă din subșop, grajd, șură și felderă, reprezentau cele două volume principale din curtea gospodăriei.

Închiderea completă a curții pe latura dinspre stradă se obținea prin stâlpi din lemn cu ornamente sculptate, poartă și gard din nuiele sau scânduri. În prezent închiderea completă a curții pe latura dinspre stradă se obține prin porți înalte care leagă de obicei casa de cumnă (bucătărie). În cumnă este așezat cuptorul de pâine și poate fi folosită ca bucătărie sau cameră de locuit.

SUBȘOPUL/SUBȘOPRUL

Subșopurile erau adăposturi deschise către interiorul curții, având către exterior câte un perete lung din bârne care forma împrejmuirea gospodăriei. Subșop erau rânduite lemnele pentru foc și de multe ori se făceau cotețe pentru porci și păsări. Sobșopurile mai serveau și ca adăpost pentru oi atunci când acestea erau aduse în sat. De multe ori se separa o porțiune din subșop pentru a închide oile și se numea „poiată”.

---

Bibliografie: F. Valeriu, Satul de la poalele Negoiului Porumbacu de Sus, Monografie, 1999