Alimentația în zona etnografică Meseș (II) - Copturile

PÂINEA

Pâinea bună de secară se făcea din secară secerată pe uscat, nu pe rouă, păstrată iarna în lăzi de fag denumite local „hămbare” și vânturată în acest răstimp în două rânduri, cu ciurul, pentru a cădea de pe boabe un fel de praf cenușiu. Boabele se măcinau primăvara, iar din făina obținută se făcea un aluat ce se frământa de două ori: o dată înainte și a două oară după dospire. Coaptă în cuptor, pâinea astfel obținută era pufoasă, de un alb strălucitor, foarte gustoasă și mai rezistentă la uscăciune decât cea de grâu.

LÂNGALAUĂLE

Din aluatul pentru pâine sau „mălai” se făceau „lângalauă” umplute cu varză, cu cozi de ceapă, cu mărar sau cu lucernă. Ele se coceau pe „lespede” ori pe vatră, așezate pe pănuși sau pe frunze de varză, și aveau forma unor plăcinte de mari dimensiuni. La începutul secolului trecut, bătrânii le mâncau cu mujdei, cu oțet de mere sau cu „moare de curechi” (zeamă de varză), iar în zilele „de dulce” le ungeau cu smântână și le mâncau cu lapte.

VĂRZARELE ȘI COCORĂZILE

Vărzarele aveau aceeași umplutură cu „lângalauăle”, dar se făceau numai din aluat de grâu și secară, se coceau în cuptor și aveau forma unor pâinișoare. Din același aluat se făceau „cocorăzile”, asemănătoare ca formă, coapte în cuptor dar umplute cu brânză de oi.

PLĂCINTELE

Spre deosebire de „lângalauă”, plăcintele se făceau numai din făină de grâu, se coceau pe o lespede unsă și erau umplute nu numai cu verdețuri (mărar, cânepă, lucernă, etc), ci și cu brânză de oi sau de vaci.

PÂNEA NEDOSPITĂ

Alături de toate aceste preparate din aluat dospit, în zonă s-a păstrat până după al doilea război mondial obiceiul de a face pâine nedospită, a cărei vechime e dovedită și de denumirea sa: „pâne”. Aceasta se făcea din făină de grâu frământată bine cu apă călduță și sare. După ce era lăsată puțin „să stea”, acoperită cu un ștergar, se frământa din nou, i se dădea forma unei pâinișoare, era înțepată pe întreaga parte superioară cu un vârf ascuțit sau cu o furculiță, după care era așezată la gura cuptorului pentru a se coace. Bătrânii o consumau ca aliment „de post”.

PLĂCINTELE ÎNCREȚITE

Tot din aluat de grâu, nedospit, se făceau „plăcintele încrețite”. Aluatul se frământa cu lapte și se întindea în foi foarte subțiri, late. Acestea se umpleau cu brânză, iar marginile lor erau adunate spre centru, formându-se astfel cute. Se coceau pe lespede și se ungeau ulterior cu smântână.

---

Bibliografie: I. A. Goia - Zona etnografică Meseș

Fotografie: Patricia Toma, Fiii Mărinului