Mătrăguna - Vrăji de dragoste

Mătrăguna a avut un rol însemnat în farmecele de dragoste.

RESĂDIREA MĂTRĂGUNEI

Se sapă mătrăguna în ziua de Ispas, de dimineață până nu răsare soarele și tot în această dimineață se resădește în fața casei despre miazăzi și mai ales în dreptul ferestrelor, menindu-se pentru norocul celui ce locuiește acolo și care a plantat-o.

Se zice că întotdeauna se ține norocul de casa cu mătrăgună, deci e bine să fie la toate casele.

Multe fete o seamănă prin grădinile lor pentru a fi iubite, și unele le păstrează chiar și peste an, culese din pădure fiind, prin oale.

Mătrăgună de sub pat

Toată iarna te-am udat

Și tu nu m-ai măritat

Fire-ai foaie blestemată

Să nu-nverzești niciodată,

Că nu m-ai făcut nevastă!

Cum se sorocește mătrăguna la vrăjile de dragoste, tot așa se sorocește și când se răsădește în grădină.

Mătrăguna trebuie păstrată în cea mai mare curățenie, că altfel se usucă și piere.

VRAJĂ DE DRAGOSTE 1

Fata care voiește să fie îngrășită de feciori și să se mărite mai degrabă, se-mbracă într-o zi de sec (luni, miercuri sau vineri) în hainele cele mai noi și curate ce le are, ia o față de masă curată, o jumătate sau și o oca de holercă, un păhărel și o pâine.

Cu toate aceste obiecte se duce de dimineață, până nu răsare soarele, la mătrăgună, pe care o înconjoară de 9 ori una după alta, zicând:

Mătrăgună, poamă bună!

Mărită-mă-n astă lună,

De nu-n asta, -n cealaltă,

Că-i destul de când sunt fată.

Apoi așterne fața de masă lângă tulpina mătrăgunei, pune sticla cu holercă și pâinea pe dânsa, umple paharul cu rachiu și, cinstind la plantă, zice:

Mătrăgună, poamă bună! Norocul când s-a-mpărțit,

Eu te cinstesc cu cinste Eram cu plugul la câmp,

Cu dragoste și cu pâne, Puțintel mi s-a venit,

Să vie norocul la mine... Eu mătrăgun-am sorocit!

Fata bea apoi din pahar și, umplându-l din nou, stropește mătrăguna cu rachiu. Tot așa împrăștie și o felie de pâine.

Apoi ia pâinea rămasă în fața de masă, pune sticla cu holerca pe cap, iar paharul plin ținându-l în mână, se întoarce spre casă tot cântând și chiuind cuvintele pe care le-a pronunțat când a înconjurat mătrăguna.

Vraja se repetă miercuri și vineri, însă fata trebuie să se întoarcă de fiecare dată pe alt drum decât s-a dus și se silește să n-o-ntâlnească nimeni în cale, căci în cazul acesta, tot farmecul ar fi în zadar.

Vinerea se rupe mătrăguna sorocită, o pune pe fața de masă și o duce acasă, unde e pusă sub căpătâi și o ține până ce se înserează, când fata se va îmbăia în apa infuzată cu mătrăguna.

Sâmbătă de dimineață, fata duce mătrăguna la locul ei și o lasă acolo unde a săpat-o. De data aceasta nu numai că nu merge pe calea unde s-a dus, dar nici nu trebuie să se uite înapoi.

În scurt timp, ursitul ei are să o ia de nevastă.

VRAJĂ DE DRAGOSTE 2

Se ia puțină făină de grâu, se amestecă cu zahăr și cu miere și se frământă tustrele la un loc. Se formează o pâinică mică, un fel de turtiță și, punând-o ca să se coacă la piept, între sâni, se spune:

Cum se țin țâțele laolaltă,

Așa să se ție de mine și ursitul meu,

Care mi-e dat de Dumnezeu!

După ce se coace, se ia împreună c-o bucățică de sare și c-o jumătate de oca de holercă și, într-o joi sau sâmbătă dimineață, până nu răsare soarele, sau și mai din noapte, se merge cu 2 sau 3 alte fete sau neveste unde se știe că se află vreun corciu de mătrăgună.

Soațele trebuie să fie din amicele cele mai bune, cu care nu s-a certat si pizmuit și nici nu o va face vreodată.

Când se ajunge la fața locului, se pun pâinișoara, sarea și sticla de holercă lângă rădăcina mătrăgunei și toate fetele trebuie să înconjoare planta de 3 ori tot jucând și chiuind:

Mătrăgună, doamnă bună! Toți feciorii să m-apuce

Eu te sorocesc cu pâne și cu sare, La-ntrebat și la jucat,

Tu să-mi dai cinste și dragoste mare, Să fiu jucată și-ntrebată,

Și noroc ca să joc, Căutată și sărutată,

Și-n norod când mă voi duce Ca mine să nu mai fie altă fată!

După aceea, se ia sticla de rachiu și se-nchină cu dânsa la altă fată, numind-o de fiecare dată cu numele feciorului pe care și-a pus ochiul. Apoi, după ce se-nchină și bea fiecare câte-o gură bună de rachiu, încep a se pișca și a se drăgosti, a cânta și-a chiui.

Când fata cu pricina pișcă pe vreuna din amicele sale, aceia nu-i este iertat să zică „șezi” sau „dă-mi pace”, sau „du-te-ncolo”, căci atunci farmecul n-ar avea niciun efect.

Când se cinstesc una pe alta, fetele stropesc și mătrăguna cu puțin rachiu. Apoi sapă planta și o iau cu dânsele, lăsând în locu-i pâinea și sarea. Sticla cu holercă o iau cu dânsele și pe când se-ntorc acasă tot cinstesc, joacă și chiuie. Pe lângă versurile de sus, mai folosesc si o mulțime de hore și chiuituri, îndătinate mai ales la nunți.

Dacă, cumva, cineva le surprinde când înconjoară mătrăguna sau le pândește și după ce ele pleacă, ia pâinea și sarea din urma mătrăgunei săpate, atunci se zice că fetele ori înnebunesc, ori, în cazul cel mai bun, nu mai are vraja efect. Fetele surprinse care înnebunesc își vin în fire foarte greu. Păstrarea secretului are cel mai mare rol în această vrajă.