Carpănul (Carpenul) - Vrăji, Descântece și Superstiții

SUPERSTIȚII

- Românii din unele părți ale Bucovinei cred că, Carpănul ar fi un arbore necurat, deoarece Ucigă-l Crucea s-ar fi spânzurat odinioară de un Carpăn, și de atunci a devenit lemnul lui - ațos, sucit și vârtos, ca nimeni să nu-l poată despica lesne și întrebuința.

- Alții cred că Diavolul se ascunde în Carpăn atunci când tună și trăsnește și când e urmărit de Sânt-Ilie, Carpănul apărându-l de tot.

- Românii nu își fac case din acest lemn. Fac doar unele obiecte din dânsul - cum ar fi osii și suluri, coarne de plug și toporișce la topoare.

- Românii din Ținutul Dornei nu fac toporișce din lemn de Carpăn, deoarece „omului aceluia care va tăia într-o iarnă c-un topor a cărui toporișce e de lemn de Carpăn, toporișca aceasta îi va suge tot sângele din vine. Dacă primăvară pui toporișca respectivă să ardă, pe când la un capăt arde, pe atunci prin celălalt capăt iese sânge.”

VRĂJILE „PE URSITĂ”

Vrăjile „pe ursită” erau vrăji construite în jurul Carpănului și fără de care nu puteau fi săvârșite. Aceste vrăji erau felurite și se întâlneau în toate părțile Moldovei, toate având în comun următoarele elemente: Carpănul, mișcarea de înconjurare și bătutul penelor în Carpăn.

VRAJĂ „PE URSITĂ” PENTRU RIVALI ÎN DRAGOSTE

Vrăjitoarele fac pe ursită cu Carpănul. Fetele bătrâne mai ales, care vor să se mărite dar nu au avut noroc, își fac mereu ursită cu Carpăn.

Fata bătrână care și-a pus ochiul pe un fecior, dar care a refuzat-o indiferent de toate încercările sale și și-a găsit altă soție, cugetă că soția este de vină, așa că ea caută să o trimită pe lumea cealaltă cât mai degrabă.

Se duce la un Carpăn, sapă cu o daltă în scoarța acestuia chipul nevestei pe care voiește să-i facă de petrecanie și apoi bortește chipul în dreptul inimei cu un sfredel și bate apoi o mulțime de pene de Carpăn atât în inimă, cât și în alte părți ale chipului, rostind în același timp niște cuvinte misterioase, de vrajă.

Se zice că din momentul în care s-a început a i se săpa chipul, nevasta începe a slăbi, a i se face rău, a cădea de pe picioare, iar când i se bat penele în inimă, cade la zăcare în pat, și dacă nu este cineva care îndată să desfacă vraja, în scurt timp aceasta moare.

VRAJĂ „PE URSITĂ” DIN ȚARA SUCEVEI

Se duce vrăjitoarea într-o pădure unde știe că se află vreo tulpină uscată de Carpăn și, încingând-o cu ațe și cercuind-o cu un cerc tare de lemn tot de Carpăn, rostește un fel de vrajă. Persoana cui i s-a făcut pe ursită imediat cade la zăcare, și daca nu se află nime care să desfacă vraja cât mai degrabă, îndată și moare. Vraja se poate desface doar dacă se găsește Carpănul cu pricina și se rupe cercul de lemn și se desfac ațele. Atunci și cel ursit se va însănătoși.

VRAJĂ „PE URSITĂ” DE DRAGOSTE

Dacă o fată a pus ochiul pe un fecior și se teme ca acesta să nu ieie pe alta de nevastă, se duce mai ales în ziua de Sân-Georgiu în pădure, caută un Carpăn și îi leagă tulpina cu ațe, apoi îl bate de jur-împrejur cu pene. În tot acest timp, fata zice că, cum leagă ea Carpănul și-l bate cu pene, așa să fie și feciorul pe care și-a pus ochiul - legat de dânsa, să nu se poată căsători cu altă fată. Dacă nu se află nimeni care să desfacă vraja, nu se poate nicidecum căsători feciorul cu altă fată, ci numai cu aceea care l-a făcut pe ursită, de-ar fi aceea orișicât de bătrână, urâtă sau slută.

VRAJĂ „PE URSITĂ” DE URĂ

Dacă o fată are ură pe altă fată, și voiește cu orice preț să o nimicească, se duce la o tulpină de Carpăn, o îmbracă cu o cămeșă și-o îmbrobodește c-o manuștergură furată de la fata cu pricina și apoi o bate de jur-împrejur cu 7 fuse, făcute tot din lemn de Carpăn. Iară pe când bate ea cu fusele în vârful tulpinei, zice așa s-o împungă acul morții pe aceea căreia îi face.

DESFĂCUTUL VRĂJILOR „PE URSITĂ”

Existau două metode de a desface acest tip de vraji:

1. De la distanță - când se rostea descântecul special contra ursitei și se zice că, prin urmare, penele bătute în Carpănul vrăjit săreau și vraja era dezlegată. Atunci persoana vrăjită se însănătoșea.

2. La fața locului - persoana care află Carpănul cu pricina poate dezlega vraja manual, dezlegând aranjamentul „vrăjit” din jur.

DESCÂNTEC CONTRA URSITEI

Au purces ursitoarele, Și din gură așa va zice:

Făcătoarele de rele, Hohoho,

Cu pene de lemne, Cucoanele albe,

Și cu fiere și cu maiuri de bătut, Cucoanele negre,

Și în pădure s-au dus, Cucoanele în toate porturile,

Și cu cercuri Hohoho,

Și cu rădăcină de copac de carpăn au cercuit, Boieri negri,

Și chip de om au făcut Boieri albi,

Și în inimă pene i-au bătut de carpăn, Boieri albaștri și verzi

Și l-au sfredelit și l-au măcilărit; Că fiarele în mâna dreaptă le va lua,

Și el când s-a trezit, În apă le va stinge,

La baba N. a alergat și i-a zis: Și în pământ le-ar bate.

Nu te căina, N. în casa cutărei cucoane va intra,

Nici te văicăra, Și cucoana la treabă nu-ți mâna,

Nici în seamă nu băga, Și pe trebile sale stăpân nu vă veți face.

Că fer de plug, Hohoho,

Potcoavă de cal și frigare Boieri albi și boieri negri,

În foc va băga, Și verzi și roșii,

Cofa cu gura în jos va înturna Cu muchia în cap voi da,

Și apa pe fund i-o pune, Când fiele în pământ voi bate,

Și în casa boierului N. nu-ți intra,

Și stăpân pe trebile sale nu vă veți face!

Persoana ursită trebuie apoi să se spele și apoi să bea apa din cofa în care-s stinse fiarele, și atunci vraja se va rupe.

DESFACEREA ”DÂNSELOR” - LUAREA NOII CEI MARI DE LA CARPĂN

Descântătoarea care voiește să vindece pe cei ce pătimesc de „Dânsele” ia o bucățică de lemn verde de Carpăn, îl aduce acasă și face într-însul 9 borte, iar în fiecare bortă bate câte un drobușor de sare mare. Apoi pune lemnul cu sarea pe foc. După aceasta, ia câte un drobușor de sare și, aruncându-l într-o oală cu apă neîncepută, își cugetă, în gând, cuvintele:

Nici opt Nici cinci Nici trei

Nici opt Nici cinci Nici doi

Nici șapte Nici patru Nici unul

Drobușorii aceștia îi stinge ca și cărbunii, de la 9 până la 1, ca și cum ar descânta de Deochi. După ce-i stinge, scaldă pe bolnav în apa în care i-a stins. Apa rămasă o aruncă apoi peste o apă curgătoare ori într-un loc curat, ca să nu calce nime într-însa și să se umple de „Dânsele”.

Cine calcă în apa aceea, de îndată se umple de „Dânsele”.

Scăldătoarea se face luni, miercuri sau vineri, fără să vorbească, cu cea mai mare curățenie, de câte 3 ori pe zi: dimineața până nu răsare soarele, înainte de amiază și seara înainte de apunerea soarelui.

Procedura se numește „a lua noii cei mari de la Carpăn”.

DESCÂNTEC DE DÂNSELE 2

Descântătoarea se duce la un Carpăn bătrân și, luând apa ce se strânge în vreo baltă sau crepetură, spală pe cel ce pătimește cu această apă.

* 1. Locul unde cresc mai mulți carpeni = cărpeniș;

2. Om rău și împietrit la inimă = cărpănos.