Macul - Descântece și vrăji

DESCÂNTEC DE DURERE PENTRU PRUNCI

Dacă pruncul plânge de vreo durere, atunci mama ia o măciulie de Mac și o descântă, zicând:

S-a luat o pasăre de fier, Și-a făcut nouă cuiburele N-are cu ce-i adăpa.

Cu clonțul de fier, Și s-a ouat nouă ouăsoare Tu păsăruică de fier,

Cu aripele de fier, Și-a scos nouă puișori Tu clonțul de fier,

Cu toate de fier, Sprinteniori. Cu aripele de fier,

Pe mare, O, săracii puii ei! Cu toate de fier!

Pe lângă mare. Că n-are cu ce-i nutri, Vină degrabă la N.

Când a fost la mijloc de mare, Cu ce sete-a le potoli, Și-i ie din cică,

A găsit nouă gătejele, N-are cu ce-i ospăta, Din beșică,

Din boroda cea mai mare, N. să sară,

Unde-l doare mai tare, Să răsară

Și la puii tăi Ca argintul curat,

Duce-vei, Ca aurul strecurat

Că aceea li-i cina, Ca Dumnezeu ce l-a dat.

Aceea li-i hodina, Descântecul de la mine,

Aceea li-i masu, Leacul de la Dumnezeu!

Aceea li-i popasu.

VRAJĂ CONTRA STRIGOAICELOR ȘI VRĂJITOARELOR

Româncele care voiesc ca vrăjitoarele și strigoaicele să nu ieie mana la vacile lor, încungiură în noaptea spre Sf. Andrei vacile (mai ales pe cele mulgătoare) cu Mac, după cum merge soarele, și presară sămânță de Mac împregiurul lor, zicând:

Când vor culege vrăjitoarele și strigoaicele Macul acesta de jos,

Atunci să ieie laptele și smântâna de la vacile mele,

Atunci și nici atunci!

Macul se întrebuința de către româncele noastre în felurite vrăji, inclusiv vrăji de dragoste, așa cum este menționat și în numeroase balade și hore.