Legatul parilor - datină de prezicere a viitorului

În Ajunul Sf. Vasile (31 Decembrie), după ce s-a sfârșit Vergelul, și după ce s-au despărțit fetele de feciori, fetele se duc să lege parii unui gard de nuiele din apropiere, anume ca să afle cum le vor fi bărbații care le vor lua în căsătorie, în funcție de starea parului legat.

Înainte de a pleca, fiecare fata se îngrijește să aibă cu sine un obiect anumit, cu care să lege parii (crenguță de bărbănoc cu strămătură roșie, struț de perișoare cu cipcă verde, struț de pospan cu strămătură verde, cruciță de tisă cu cipcă albastră, găitan, lână sau ață roșie, chietoarea de la cămașă sau cordeluța cu care-și împletește codițele, etc.), astfel încât să fie toate diferite, ca să își poată da seama cine a legat parii.

Legate la ochi, mergând spre gard, fiecare rostește următoarele cuvinte:

Sân-Vasii bălțat Cât de blăstămat,

Adă-mi un bărbat Dar bine-ntrămat!

După ce ajung la gard, încep de la cel dintâi par pe care pun mâna, a număra îndărăt și anume: 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1...Pe cel din urmă par îl leagă apoi cu obiectul personalizat, zicând:

Eu nu leg parul, Și de Dumnezeu dat,

Ci-mi leg ursitul, În vis să-l visez,

De trei ursite ursat Aieve să-l văz!

În unele părți ale Moldovei - precum bunăoară în comunele Găinești și Sasca (Ținutul Sucevei / Humor) parii se numără de la 1 până la 10 și al 10-lea se leagă, iar în unele părți ale Transilvaniei Nordice - precum bunăoară în comuna Vama din comitatul Solnocului (Țara Oașului) se numără de la 1 până la 11 și al 11-lea se leagă.

De Anul Nou (1 Ianuarie), dis de dimineață, înainte de răsăritul soarelui, toate fetele - care de cu seară au legat parii gardului - se trezesc și, ducându-se la gard, verifică în detaliu starea parilor pe care i-au legat. Astfel, dacă parul legat de dânsele e drept, sănătos, cu coajă și neted, atunci bucuria lor e nespus de mare, căci acest lucru prevede faptul că viitorul lor bărbat va fi frumos la făptură, înalt de statură, sănătos și avut. Dacă, din contră, parul legat e cioturos, fără coajă și putrezit, atunci „pare că le-ai fi opărit” - așa se supără de tare, căci cred ele că atunci viitorul lor bărbat va fi urât, bolocănos, bolnăvicios și sărăcăcios; Dacă parul are coajă subțire, ursitul va avea puțină avere; dacă-i cu coajă groasă, ursitul va fi avut; dacă-i lung, bărbatul va avea statură înaltă - dacă e scurt, bărbatul va avea statură scundă. Dacă e adăugit, ursitul va fi „văduvoi”. Dacă parul legat s-a nimerit să fie putred, înseamnă că bărbatul va fi bătrân.

Frumos, neted, drept, sănătos - bărbat frumos, voinic, sănătos;

Cioturos, urât - bărbat urât, bolocănos, bolnăvicios, sărăcăcios;

Coajă subțire - avere puțină;

Coajă groasă - avuție;

Lung - bărbat înalt;

Scurt - bârbat scund;

Putred - bărbat bătrân;

Adăugit (la care s-a mai adăugat, reparat) - Văduv

Dacă se întâmpla ca una dintre fete să nu afle parul ce l-a legat, din cauză că semnul cu care a fost legat a fost luat de vânt și aruncat cine știe pe unde, pe niște spini sau mărăcini, atunci supărarea e și mai mare, căci acest lucru prevestește faptul că viitorul soț va muri și partea le va fi spinoasă.

După ce au verificat toți parii și au luat la cunoștință starea lor, fetele iau câte o mână de grâu și se duc șa produul ce l-au făcut de cu seară, sau la un alt produu, ori la o fântână și, după ce ajung la fața locului, aruncă grâul în apă. Dacă tot grâul aruncat se cufundă în apă, atunci e semn că nu se vor mărita în acea iarnă; iar dacă mai rămâne grâu la suprafața apei, atunci au bună speranță că se vor mărita în Câșlegile de Iarnă.

În cazul în care uneia dintre fete nu i s-a arătat nici ursitul, nici că se va putea mărita în Câșlegile de Iarnă, atunci se refugiază în diferite farmece și vrăji.

Această datină era urmată de fete din toate țările și ținuturile locuite de români.

---

Bibliografie: S. Fl. Marian, Sărbătorile la români