Doina „La Făgădăul din deal” din Porumbacu de Sus, Țara Făgărașului

La Făgădăul din deal, Nici coșuri cu bucate

Bea un sărac c-un boier Nici care ferecate

Săracul așa zicea: Săracul așa zicea:

Crâșmăriță lumea-i rea Mânce-ți lupul oile.

Ia dă-mi vin de-un tăierel Spargă-ți câinii vacile

Să-l beu cu acest boierel. Arză-ți focul casele

Boierul așa zicea: Coșul cu bucatele

Măi sărace gură rea, Să rămâie fiarele

Ce te prinzi cu mine-a bea? Să le duci la Făgădău

Că n-ai oi cu turmele Să plătești ce-am beut eu.

Nici vaci cu cirezile

Una dintre interpretările posibile ale acestei poezii este constituită din ura și revolta țăranului sărac și exploatat, împotriva boierului cu care țăranul nu poate fi prieten nici măcar la un pahar de vin, astfel subliniindu-se contrastul dintre grupele sociale și limitările aferente. Contradicția socială pare a fi de neîmpăcat și este pusă în evidență prin folosirea antitezei - procedeu artistic utilizat adesea în poezia populară.

Altă posibila interpretare are implicări mai profunde, cu subînțeles: și anume că antiteza ar fi putut fi folosită în acest caz pentru a sugera efemeritatea posesiunilor bunurilor materiale - oile pot fi mâncate de lupi, casele pot fi distruse de foc (mai ales la vremea aceea, casele vechi din lemn erau cu precădere susceptibile la incendii).