Agricultura tradițională în zona etnografică Meseș (IV) - Recolta și Seceratul

Conform tradiției, recoltatul păioaselor se făcea fie în momentul intrării lor în pârgă, fie în cel al coacerii depline, când spicele se curbau spre pământ. Inițial se recoltau cu secera, mânuită în unele sate doar de femei, în altele de femei și bărbați.

LEGATUL

Secerătorii, dispuși „în coardă”, lăsau în urmă spicele tăiate, grupate în mănunchiuri, iar legătorii - întotdeauna bărbați - alcătuiau din câte 4 mănunchiuri un snop pe care îl legau fie manual, fie cu bățul („bota”, „lemnul de legat”).

Legătorile se făceau dimineața, pe rouă, sau - dacă „holda nu era trecută” - în tot cursul zilei. În cazul în care o parcelă începută nu putea fi secerată până seara și munca trebuia întreruptă, se obișnuia în unele sate să se lase pe miriște un mănunchi de spice retezate, culcate cu „chișițele” spre spicele încă netăiate. A doua zi, munca se relua, mănunchiul intrând în componența primului snop din acea zi. Se obișnuia, de asemena, pe alocuri, ca în final să se lase într-un colț al „holdei” sprice nesecerate, „preț de-o jumătate de snop”, pentru „păsările cerului”.

COSITUL

Cositul cerealelor s-a practicat în zonă foarte târziu, abia de prin anii 1910-1919, mai întâi de către țăranii deplasați ca secerători sezonieri „pă țară”, în câmpiile de vest, mai târziu și de către alții, astfel că în perioada interbelică a înlocuit treptat recoltatul cu secera. În vederea recoltării grâului și secarei, se adăuga coasei un „cerc” - nuia elastică, menținută încovoiată prin legare, având rolul de a aduna și rezema spicele tăiate de cele rămase încă în holdă, înlesnind astfel strângerea lor. Spicele răzlețe, căzute pe miriște în urma cosașilor, se adunau cu o greblă specială, cu colți lungi.

CLĂDITUL

Seara, snopii legați în timpul zilei se clădeau „în cruci”. Termenul „căptiță”, întâlnit în unele sate, este deseori sinonim cu cel de „cruce”, alteori desemnează însă doar crucile fără par sau chiar unități deosebite, cu doar 8 snopi.

Forma veche de „cruce” avea în zonă 15-19 snopi și putea fi clădită cu sau fără par de sprijin. Deosebit de importantă pentru stabilirea lor era poziția față de pantă și de vânturile dominante.

---

Bibliografie: I. A. Goia - Zona etnografică Meseș

Fotografie: tablou de Nicolae Grigorescu - ”Claie de fân”