Plugul în zona etnografică Meseș

Cine străbate astăzi zona etnografică Meseș ar putea să asiste încă - în anotimpul potrivit - la aratul cu plugul cu grindei și coarne de lemn dar cu trupița în întregime din fier, tras de bivoli.

PLUGUL DIN LEMN

Vechiul plug din lemn, utilizat în zonă până prin 1890-1910, se păstrează astăzi doar în amintirea bătrânilor. El era compus din:

1. Grindei - avea, spre capătul curbat în sus, trei găuri în care se putea prinde „potângul”, constând dintr-o „gujbă” de nuiele sau dintr-o bucată de piele.

2. Bârsă;

3. Talpă - se prindea de obicei de talpa îngustă în singur corn; suprafața pământului nefiind netedă, talpa de lemn purta deseori fierul lat pe deasupra adânciturilor din teren, lăsând în urmă porțiuni netăiate („greșuri”, „jitițe”) care trebuiau sparte ulterior cu sapa îngustă de defrișat („săpălăul” sau „ceagla”).

4. Corman - fix; celălalt corn era fixat de el; cormanul din lemn nu răsturna total brazda, ci deseori o ridica doar „într-o dungă”, încărcându-se în același timp cu pământ, din care motiv trebuia curățat cu „oticul” la fiecare capăt de brazdă.

5. Coarne;

6. Tinga coarnelor - cu ajutorul ei era legat al doilea corn de primul.

7. Fieru dedesupt (fieru lat) - asimetric; dacă „potângul” se prindea în ultima gaură din grindei, fieru lat nu intra adânc în pământ, deoarece grindeiul se sălta pe rotile; dacă, dimpotrivă, „potângul” era în prima gaură, grindeiul se apleca și fierul lat lua brazda mai adâncă.

8. Cuțâtu („fieru lung” sau „ciorosla”).

Dintre aceste piese doar ultimele două erau din fier, celelalte fiind cioplite în întregime din stejar.

Un asemenea plug de lemn, îngreunat de pământul lipit de corman și din cauza frecării de pământ a tălpii și a fierului lat, putea fi tras, în mod obișnuit, doar de 4 boi

PLUGUL CU CORMAN SCHIMBĂTOR

În ciuda reliefului deluros al zonei, plugul de lemn cu corman schimbător a fost atestat cu totul sporadic, iar absența răzoarelor înalte confirmă informațiile. Multă vreme s-au arat doar pantele domoale ale dealurilor și abia tendința târzie a sporirii suprafețelor arabile pe seama pășunilor și fânețelor de pe pantele abrupte a impus - după 1910 - utilizarea mai frecventă a variantei industriale a plugului cu corman schimbător (denumit, în funcție de sat, „plug de coaste”, ”plug într-o brazdă” sau „plug întorcătoriu”). Cu plugul obișnuit, de lemn, s-a arat în terase doar în cazuri extreme, deoarece brazda trebuia răsturnată mereu în josul pantei, fapt ce obliga plugarul să parcurga fiecare traseu de întoarcere cu plugul scos din brazdă (fără brazdă).

PLUGUL DIN FIER

Plugului de lemn i-a succedat cel cu toate părțile active din fier, având doar grindeiul și coarnele de lemn. Primele pluguri de acest fel aveau părțile active turnate. Ele se cumpărau din prăvălie și li se montau în sat grindeiul și coarnele. Fierarii locali au făurit după acest model pluguri din tablă de fier („căocite”), înlocuite apoi (prin 1920-1925) de plugurile „de oțel”, având însă și ele coarne și grindei de lemn. Acest tip se mai folosește și astăzi, deoarece plugurile în totalitate din fier, apărute sporadic în perioada interbelică, nu s-au generalizat în zonă, fiind socotite mult prea grele pentru a se ara cu ele pe terenuri accidentate.