Ploaia

În credința populară, ploaia își are locașul în ceruri, de unde norii o poartă deasupra pământului. Atunci când Dumnezeu decide, deschide cerul și sloboade ploile mici și folositoare. Se crede că ploile lungi, furtunoase și cu grindină sunt aduse și mânate de balauri, de solomonari - fie din propria lor voință, fie din porunca Domnului.

Când plouă cu soare, atunci se zice că Dracu face chef cu nevastă-sa și când se îmbată bine se iau la bătaie, iar Dumnezeu râde de ei.

Când e secetă, se crede că cineva „a legat” ploile. Cei ce pot lega ploile sunt în primul rând țiganii, solomonarii, vrăjitoarele și cărămidarii (ca să poată lucra ei).

RITUALURI DE INVOCARE

Ritualul și descântecul dezlegării variază în funcție de loc, de obicei și de circumstanță. Astfel, când trebuie ploaie pentru țarini, se invocă ploile prin Paparude sau prin Caloian (obicei răspândit mai mult prin Moldova, Muntenia și Dobrogea).

Paparuda este mai mult un ritual pentru fertilitate, un dans invocator, pe când Caloianul este un fel de înmormântare simbolică a secetei, un fel de jertfă.

Tot pentru a invoca ploaia există, mai ales în Oltenia, un obicei numit Fierăritul. Acest obicei este bazat pe generarea de zgomot neplăcut, asurzitor, pentru a alunga spiritele rele ce țin ploile departe.

RITUALURI DE OPRIRE

În schimb, pentru situația când ploile curg gârlă și apa e gata să inunde ogoarele, există un alt ritual: ritualul Tătălui Soarelui și Mumii Ploii.

Când plouă prea avan, „cu cofa” sau „cu găleata”, atunci se scot cociorva și lopata de pâine și se așează cruciș înaintea pragului casei, iar toporul se-nfige în pământ și se zice că astfel ploaia încetează. Tot așa se procedează și când plouă „cu piatră”.

O altă credință a poporului este că întotdeauna de sărbătorile evreiești, plouă. Iar dacă ploaia începe sâmbătă, atunci va ține până sâmbăta viitoare (adică o săptămână). Dacă plouă de joi, atunci ploaia va ține două săptămâni.

Poporul spune că atunci când Dumnezeu vrea să dea o ploaie, atunci bate la toacă, pentru a-l vesti pe Sfântul Ilie să deschidă ploile. Cocoșii aud toaca și atunci cântă într-un anumit fel, ca să îi vestească pe oameni.

Când plouă cu soare, copiii cântă:

Fugi, ploaie călătoare, Cu un mai,

Că te-ajunge sfântu Soare Cu un pai

Și-ți taie picioarele Cu căciula lui Mihai.

SEMNELE PLOII

Țăranii români știau când va ploua, observând anumite semne ale naturii:

- când rândunica zboară jos;

- când țipă păunul des și ascuțit;

- când gâsca e neliniștită;

- când din cuibul de țarcă, numai una zboară, iar cealaltă stă pe cuib;

- când cântă cocoșul seara devreme;

- când animalele sunt neliniștite și nu au astâmpăr;

- când ies furnicile afară și se adună la un loc;

- când se-ntorc albinele devreme;

- când Soarele arde prea tare;

- când muștele înțeapă tare și nu dau pace oamenilor;

- când țipă găile prin pomi;

- când pișcă puricii tare;

- când țânțarii umblă „cu droaia”;

- când albinele fac zgomot la gura prisăcii;

- când peștii sar în sus din apă;

- când răcătețul (brotăcelul) cântă tare;

- când Soarele și Luna au un cerc lucitor;

- când norii la apus au culoare galbenă;

- când negura e deasă și-ntunecoasă;

- când dimineața e cerul roș;

- când negura se suie în sus;

- când bălțile miros prea puternic;

- când seara e umedă;

- când focul nu arde cum trebuie;

- când sarea se topește;

- când asudă vara fereștile;

- când fumul nu se urcă în sus;

- când curge apa din oale pe foc;

- când scapără la gura cuptorului;

- când mirosul florilor e îmbătător;

- când umblă porcul cu paie în gură;

- când zburdă vițeii.

Se crede că va ploua cu furtună atunci când:

- seara vor fi norii roșii;

- para focului se va plimba pe vase și pirostii;

- te mănâncă din senin corpul;

- te ustură sau mănâncă urechile;

- oile-s prea zburdalnice;

- greierii din casă cântă mult și asurzitor.

Va fi vreme frumoasă, fără ploaie, atunci când:

- rândunica zboară sus;

- privighetoarea cântă mereu;

- cocoșii cântă iarna peste zi;

- ies ambele țarce din cuib;

- Soarele și Luna lucesc curat;

- seara spre răsărit se vede curcubeu;

- negura e albicioasă;

- norii au la apus culoare roză;

- asfințitul e senin;

- seara e uscăcioasă;

- negura cade în jos, și se lățește.

---

Bibliografie: M. Olinescu, Mitologie românească, București, 2004

Informatori: G. Roman, G. Gligor, G. Toader - Brezoaele, Dâmbovița.