Iernatul oilor în Țara Maramureșului

Pe timp de iarnă, se formau înțelegeri sau asocieri între doi vecini, numită sâmbră, pentru a ierna oile la deal, unde clădeau țăranii fânul în căpițe. Astfel, sâmbra prevedea împărțitul fânului ca hrană pentru oi pe timp de iarnă între doi vecini, împărțind cantitatea fânului în mod egal, luând în considerare atât perioada de timp pentru care trebuia să ajungă, cât și numărul și vârsta oilor ce trebuiau hrănite. De exemplu: o sanie de fân ajungea o iarnă întreagă pentru 2 oi și un cârlan. O sanie de fân cuprindea cam opt căpițe de fân.

Uneori, se insâmbrau chiar și trei vecini, și atunci când terminau fânul unuia dintre ei, se mutau la celălalt, și tot așa până se termina iarna. Cantiatea de fân a unui singur om ținea se termina cam într-o lună, maxim o lună și jumătate.

În locul ales de sâmbrași, se construia o colibă temporară unde aceștia locuiau pe timp de iarnă alături de oile lor, sau o casă permanentă, construită din bârne între care se punea mușchi vegetal, pentru a izola căldura cât mai bine. De obicei, doar cei mai avuți aveau casă și aceștia își puneau înăuntru o sobă din piatră, zidită cu pământ și cu ajag sau pământ scos de cârtițe, fiind considerat cel mai trainic, amestecat cu sare pentru un plus de rezistență.

Pe de altă parte, în colibă, focul se făcea deschis. Oamenii foloseau lemne cam de 1 m pentru a începe focul (făcând „năclad”), focul întreținându-se apoi cu lemne mai subțiri. Focul se ținea aprins doar peste noapte, apoi cum crăpa de ziuă, țăranii înveleau jarul, în cenușă, pentru 2-3-4 ore, până la amiază, când reaprindeau focul din jar, pentru a găti.

Focul se aprindea cu chibrit și cu amnar. Focul făcut doar prin frecarea lemnelor se numea Focul Viu (Focul Ziu, în grai local), însă despre asta vom discuta într-un alt articol.

Dacă iarna țăranii mergeau la deal cu oile, vara mergeau în munți și făceau stână. Cărbunii din vatră erau duși în munți, la stână, pentru ca baciul (șeful stânei) să facă focul. Tradiția locală impunea ca, în cazul în care pe timpul stânei de vară se stingea focul baciului, acesta trebuia să taie o mioară, drept sacrificiu, pe care o oferea păcurarilor drept hrană.

Bibliografie: Memoia Ethnologică nr. 6-7, 2003

#Transhumanta #cioban #pastorit #animals #sheeps #sheepherd #Romania #traditional #mountains #folk #etno