Cele Nouă Joi

Din ciclul sărbătorilor de vară, cele mai păzite de popor în cursul lunii lui Cireșar sunt Cele Joi, Joile Păzite sau Joile Grele, cuprinse în săptămânile a opta și a noua de după Paști, adică ultimele două din Cele nouă Joi ale Cincizecimii Luminate. Datina asta s-a semnalat mai ales acolo unde agricultura este îndeletnicirea primă a oamenilor.

Se zicea că toate Joile dintre Paști și Rusalii sunt aspre, cele mai înspăimântătoare fiind ultimele două. Acestea interziceau munca, umblatul după buruieni de leac și făcutul de descântece. Salcia, mătrăguna, argintul viu și fumurile (afumarea) nu se administrează bolnavului în acest interval, căci se crede că duhurile rele ce sunt chinuite prin felurite descântece și vrăji, precum și duhurile bune ce sunt chemate înr-ajutor, în loc de a face bine suferindului, mai rău sunt întărâtate, atât împotriva bolnavului, cât și împotriva celui ce îl ajută. În cele 9 săptămâni de după Paști nu se încep nici descântecele care țin până la Treisprezece Săptămâni, atunci când Cele Nouă Joi vor fi deja trecute: Vârâtul În Piepteni, Stingerea Frigărilor, etc.

Prin unele sate din Tecuciu, locuitorii se temeau atât de mult de aceste Joi, încât nici pe preoți nu îi chemau în case spre a le face diferite servicii religioase.

Astfel, se zice că, dacă cineva încălca interdicțiile Joilor și ieșea cu plugul la arat, la prășit sau dacă lucra orice pe câmp, peste vară, acea muncă ar fi fost bătută de piatră, de grindină.

După credința românilor din Bucovina, piatra era o faptă diavolească, deoarece Diavolii ar fi creat-o în Cele Nouă Joi: „ei o bat cu ciocanele, ca să n-aibă oamenii pâne”, atunci când aceste Joi erau nesocotite prin muncă. Prin sărbătoare, diavolii nu mai aveau putere de a produce piatra, așa că țăranii nu ar fi avut astfel probleme cu piatra pe timpul verii.

De asemenea, și munca în gospodărie era interzisă. De exemplu, în Mihalcea (Bucovina), femeile nu cutezau să spele sau să bată rufe, căci „bate piatra”; altele ziceau că „nu bat cu maiul, nu zolesc, nu deapănă, nu urzesc, nu țes”, tot de teama pietrii sau grindinii.

Prin sudul Olteniei se credea că celor care vor spăla cămăși, li s-ar opări grâul. Nu se țesea, torcea și nu se punea vârtelnița, de frica pietrii.

Bunăoară, și țăranii Dâmboviței, din zona Vlașca, agricultori iscusiți, obișnuiau să țină aceste Joi cu sfințenie pe vremuri, teama de piatră rămânând încă pe buzele unora dintre bătrânii satelor zonei: „Vine piatra!”.

Pe lângă grindină, Cele Nouă Joi se mai răzbunau pe cei ce munceau și prin slobozire de foc în holde, case și orice alt avut al lor. Oamenii se temeau cel mai mult de focul născut din trăsnet: de aceea se spune că Cele Nouă Joi sunt rele și de trăsnet, tunet sau tun, fulgeri, ploi vlohișe (torențiale) și înecuri.

Joia a Opta se numea în Bucovina - Bulcile sau Bulcii; Țiganii o numeau Bâlciuri; În Moldova de Jos, Joia a Opta se numea mai des Buciumul Rusaliilor, atunci când Rusaliile buciumă sau își trâmbițează sfârșitul; În alte zone, se numea Sbuciumul Rusaliilor, deoarece exista credința că Rusaliile mai și sbuciumă, sghihuie, schilodesc și pocesc pe cei care ar îndrăsni să lucreze.

Bulcii se țin și de teama Ielelor.

A Noua Joi era cea mai grozavă, oamenii chiar adunându-se la biserică, nelucrând de niciun fel, de frica mâniei sale: era aducătoare de grindină, stricând mai ales cânepa, materie primă în viața țăranului.

Pentru ura cu care lovea oamenii ce nu o nesocoteau, sătenii de prin Moldova de Jos o numeau și Joia Mânioasă. Prin Oltenia și Muscel se chema Joia Verde.

LEGENDA JOII A NOUA

„Se zice că odată a fost un împărat, anume Joian, care simțind că i se apropie sfârșitul vieții, și-a sfătuit supușii ca să-i serbeze ziua morții lui, spre binele lor:

De ziua morții mele, le-a zis împăratul, de veți fi datori pe la alții, să nu vă duceți la muncă, deoarece în acea zi se va fierbe piatra mai tare, nourii se vor frământa mai mânioși și munca voastră va fi în primejdie. Nimic nu se va alege din sporul celor ce vor munci în ziua morții mele!

Astfel, de la acel împărat, a rămas Paza Joii a Noua, Paza Bulciului Cel Mare sau Ziua Când Fierbe Piatra.

Bucovina și Botoșani